Sfânta Muceniţă Paula

Sinodul ordinar al Bisericii Ciprului se întruneşte înainte de venirea papei

2010-05-26T14:07:00.002+03:00

Sinodul ordinar al Bisericii Ciprului

se întruneşte înainte de venirea papei

Răspunzând la unele întrebări ale ziariştilor, Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului a spus că Sinodul ordinar al Bisericii Ciprului se va întruni înainte de sosirea papei, în marţea şi miercurea următoare şi „se va pune deci tema (a se înţelege a reacţiilor/împotrivirilor) numaidecât”.

A menţionat printre altele că deja de la întrunirea anterioară a Sinodului s-a hotărât care episcopi îl vor primi pe papa în Pafos şi care la Arhiepiscopie.

(trad. I.F., http://thriskeftika.blogspot.com/2010/05/blog-post_8599.html)

Săgeţi ale Arhiepiscopului Ciprului împotriva mitropoliţilor care se opun vizitei papei

2010-05-26T11:05:00.003+03:00

Săgeţi ale Arhiepiscopului Ciprului

împotriva mitropoliţilor care se opun vizitei papei

Arhiepiscopul Hrisostomos a adresat un mesaj dur către toţi episcopii sinodali, după ce i s-a cerut să comenteze informaţiile date publicităţii, conform cărora mitropoliţii de Lemesou, Kirineea şi Trimitunda şi horepiscopii de Carpasia şi Amatunda se opun vizitei papei şi nu vor participa la primirea papei Benedict. Întâistătătorul Bisericii Cipriote a declarat că asupra temei s-a discutat dinainte şi s-a luat o hotărâre unanimă în Sfântul Sinod. “În Biserică există democraţie, există libertate a cuvântului şi fiecare poate să-şi spună opinia, dar nu poate fiecare să-şi facă de cap. Sinodul hotărăşte şi hotărârea Sinodului este obligatorie pentru toţi. Dacă vor ca Biserica să rămână la înălţime şi să gândească una şi să îndrume corect poporul nostru, sunt datori să se supună hotărârilor Sinodului”, a menţionat Arhiepiscopul.

(trad. I.F., http://thriskeftika.blogspot.com/2010/05/blog-post_9361.html)

Pontiful este eretic cu girul Sinodului Ciprului Indirect, dar clar, îl pun la zid pe papa şi pentru prozelitism

2010-05-25T23:11:00.001+03:00

Pontiful este eretic cu girul Sinodului Ciprului

Indirect, dar clar, îl pun la zid pe papa şi pentru prozelitism

de Vasou Vasiliou

În afară de mitropolitul de Lemesou, vizita papei Benedict se aşteaptă a fi boicotată şi de mitropolitul Pavel de Kirineea, mitropolitul Varnava de Trimitunda, episcopul Hristofor de Karpasia şi episcopul Nicolae de Amatunda.

Prin urmare, membrii ai Sfântului Sinod consideră ca fiind foarte negativ din partea papei prozelitismul pe care îl promovează biserica catolică în rândul creştinilor ortodocşi, deşi este considerat eretic, de vreme ce în primul caz există căderi cu încurajarea catolicismului în dauna Ortodoxiei.

Atât mitropolitul Gheorghe de Pafos, cât şi episcopul Porfirios de Neapole consideră că prozelitismul constituie unul din cele mai negative elemente în acţiune ale bisericii catolice în dauna Ortodoxiei.

Paralel, Gheorghe de Pafos, a arătat că Sfântul Sinod a făcut referinţă în Enciclica din 16 mai, atât asupra faptului că papa este eretic, cât şi asupra prozelitismului la care se dedă biserica catolică şi s-a întrebat ce a spus în plus mitropolitul Athanasie de Lemesou în interviul său acordat duminica trecută.

Când a fost întrebat unde s-a făcut referinţă în Enciclică asupra faptului că papa este eretic (cum a susţinut mitropolitul de Lemesou), Mitropolitul de Pafos a trimis la paragraful în care se menţionează:

“Participarea noastră la primirea papei, prezenţa noastră la festivităţile în onoarea sa, precum şi întâlnirile noastre cu el, nu înseamnă revizuirea marilor diferenţe dogmatice şi de altă natură care ne despart...”.

La observaţia că la o primă vedere nu este clar că referinţa de mai sus trimite la faptul că e eretic, Gheorghe de Pafos a subliniat că oricine se diferenţiază dogmatic de credinţa ortodoxă este considerat de Biserica noastră eretic şi acest lucru este clar pentru cei care cunosc dogmatică. Gheorghe de Pafos, a observat, că menţiunea de mai sus s-a făcut nu într-un comunicat oarecare, ci într-o enciclică sau circulară, pe care o semnează toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ciprului.

Pe de altă parte, episcopul Porfirios de Neapole a menţionat că nu trebuie să ne temem nici de dialogul cu alte religii sau cu alte confesiuni, nici de contactele, care au loc din când în când cu diferite prilejuri. Nu va fi trădată Ortodoxia dacă ne întâlnim, dacă discutăm, dacă chiar mâncăm împreună şi cu cei de alte religii - a spus, ca să adauge:

Ne aflăm sub ocupaţie şi avem nevoie de ajutorul şi al creştinilor şi al altora, ca să ne eliberăm ţara, şi ajutorul acesta, dacă vine, nu va veni în absenţa noastră.

În ceea ce priveşte subiectul prozelitismului, mitropolitul de Pafos a menţionat că la acesta se face trimitere în Enciclica Sfântului Sinod după cum urmează:

“... Nici recunoaşterea deviaţiei eclesiologice a uniaţiei, care este pentru noi o metodă de prozelitism”.

Gheorghe de Pafos a menţionat că episcopii catolici care poartă aceleaşi haine cu episcopii ortodocşi îi rătăcesc, îi înşală pe credincioşii ortodocşi, zicând că se roagă în acelaşi fel în care ne rugăm şi noi, dar la sfârşit îl pomenesc pe papa.

Asupra aceleiaşi teme episcopul de Neapole a menţionat că într-adevăr chestiunea respectivă constituie un spin în relaţiile dintre cele două biserici.

Prozelitism

În timpul vizitei sale în Cipru, papa va trece şi la acţiuni care întăresc prozelitismul în dauna Bisericii Ortodoxe, după cum susţin membri ai Sfântului Sinod, care nu au vrut să le fie publicate numele. Mai precis, după cum au menţionat, în Cipru vor sosi şi episcopi din Orientul Mijlociu şi între ei vor fi şi uniţi (greco-catolici), care îi atrag pe creştini la catolicism. Papa este aşteptat să emită invitaţii episcopilor uniţi (greco-catolici) pentru congresul care va avea loc în luna octombrie la Vatican, lucru care este considerat ca o acţiune nedreaptă, de vreme ce aceasta se va face într-o ţară ortodoxă.

(trad. I.F., http://thriskeftika.blogspot.com/2010/05/blog-post_1008.html)

Hristostomos al Ciprului: “Toţi ierarhii, care nu vor participa la primirea papei, smintesc poporul”!

2010-05-25T23:09:00.000+03:00

Hristostomos al Ciprului:

“Toţi ierarhii, care nu vor participa la primirea papei, smintesc poporul”!

Arhiepiscopul Ciprului trece la declaraţii care ar putea fi caracterizate ca nepotrivite după dezacordul evident al multor ierarhi din Cipru faţă de venirea papei în insulă. Astăzi a declarat (Sigmalive) că poporul se sminteşte nu de hotărârea sa de a-l primi oficial pe papa în Cipru, ci de poziţia ierarhilor care refuză să participe la primire! Grăitor este (în acelaşi articol) şi modul funcţionării sinodale, pentru că - după cum s-a menţionat - neînţelegerile ierarhilor referitoare la primirea oficială a papei, în prezenţa ierarhilor Bisericii Ciprului, fuseseră exprimate deja în sinod.

Prezentăm articolul respectiv (Sigmalive, 25.05.2010):

Schismă pentru un “eretic”

Arhiepiscopul Hristostomos al II-lea a dat astăzi un răspuns membrilor Sfântului Sinod, care au declarat că nu preferă să fie prezenţi la festivitatea de primire a papei Benedict, la începutul lui iunie, cu justificarea că papa este un eretic. “Aceştia sunt cei care smintesc poporul” – a declarat Preafericitul, susţinând că din momentul în care există o hotărâre sinodală sunt datori să tacă. A clarificat şi faptul că hotărârea despre cine va participa la festivităţi fusese luată la ultimul sinod şi de atunci îşi exprimaseră deja dezacordul. “Dacă nu le place”, a declarat semnificativ
Întâistătătorul Bisericii, “să rămână la casele lor şi în mitropoliile lor şi, dacă vor să se izoleze, să se izoleze”.

Referindu-se la mitropolitul de Lemesou, care a fost primul ce şi-a exprimat public delimitarea, arhiepiscopul a declarat că Atanasie de Lemesou n-ar avea dreptul să vorbească public.

Pe de altă parte, referindu-se la probabile reacţii împotriva papei din partea unor segmente organizate, care vor veni din afară, “Poliţia, a spus, îşi va face treaba şi, dacă vor, n-au decât să se măsoare cu ea”.

De altfel, Arhiepiscopul Antonio Franco, nunţiul apostolic al Vaticanului cu reşedinţa la Ierusalim, a răspuns că “fiecare are părerea lui şi nu se poate ca toţi să fie mulţumiţi”, comentând, după întâlnirea pe care a avut-o cu preşedintele statului. “Papa, a spus, nu vine ca să pună în pericol viaţa nimănui, accentuând că Biserica şi Statul nu se opun vizitei”.

(trad. I.F., http://thriskeftika.blogspot.com/2010/05/blog-post_5061.html)

IERARHI BOICOTEAZĂ VIZITA PAPEI ÎN CIPRU

2010-05-25T23:07:00.002+03:00

IERARHI BOICOTEAZĂ VIZITA PAPEI ÎN CIPRU

Sursa: Φιλελεύθερος, 25/5/2010

Levkosia:

Paşii mitropolitului de Lemesou, care va lipsi de la festivitatea de primire a papei Benedict al XVI-lea la începutul lui iunie, vor fi urmaţi conform unor informaţii şi de alţi - cel puţin - patru arhierei. Este vorba despre mitropoliţii Pavel de Kirineea şi Varnava de Trimitunda, precum şi de horepiscopii Hristofor de Carpasia şi Nicolae de Amatunda, fără a fi exclus să-i urmeze şi alţii.

Mitropolitul Gheorghe de Pafos a declarat către «Φ», că în comunicatul Sfântului Sinod se face referinţă la faptul că papa este eretic, deoarece se subliniază că există diferenţe dogmatice. “Oricine se diferenţiază dogmatic de credinţa ortodoxă este considerat de către Biserica noastră eretic şi asta este clar pentru toţi cei care cunosc dogmatică”, a spus. Pe aceeaşi lungime de undă s-a situate prin declaraţiile sale şi horepiscopul Porfirios de Neapoli.

Ambii însă, încearcă să arate că Ortodoxia nu este vătămată de discuţii şi contacte cu ereticii sau cu cei de alte religii. Cu toate acestea, subliniază că privesc foarte negativ prozelitismul pe care îl promovează biserica catolică prin aşa numita uniaţie. Prin această metodă, episcopi cu aceeaşi înfăţişare ca şi episcopii ortodocşi se prezintă ortodocşi, dar îl pomenesc pe papa, împotriva credinţei ortodoxe.

Una e papa, altceva preşedintele

Membrii ai Sfântului Sinod susţin că, deoarece vizita papei este vizita unui şef de stat, nu sunt obligaţi să-l primească la sosirea sa în Pafos, cum vor face alţi sinodali. Aceiaşi adaugă faptul că invitaţia adresată papei nu vine din partea Bisericii Ciprului, ci din partea preşedintelui statului şi lucrul acesta le uşurează poziţia.

Arhiepiscopul Hrisostomos al II-lea şi-a exprimat părerea că unii membrii ai sinodului pot să participe la primirea papei în Pafos şi alţii să fie prezenţi la vizita papei la Arhiepiscopie, unde va vizita camera arhiepiscopului Macarie şi va şedea la masă. Horepiscopul Porfirios de Neapole a menţionat că nici el nu consideră că acela care va fi de faţă la primire trădează credinţa, iar cel care nu va fi, o susţine. Vizita papei nu constituie un eveniment religios, ci în principal politic, a adăugat horepiscopul. El însuşi a menţionat că se va afla la Arhiepiscopie, când va ajunge papa, şi a adăugat că n-ar fi înţelept să plece de la Arhiepiscopie.

(trad. I.F., http://thriskeftika.blogspot.com/2010/05/blog-post_25.html)

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

2010-05-19T16:07:00.007+03:00

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea

Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

Contribuţia oferită umanităţii de Constantin cel Mare

- 21 mai -

Iubiţii mei, o zi luminoasă şi plină de bucurie a răsărit astăzi, sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi a mamei lui, Elena. Constantin şi Elena sunt două nume cunoscute şi populare nu doar naţiunii eline, ci întregii lumi ortodoxe.

† Episcopul Augustin

(Omilie a Mitropolitului de Florina, părintele Augustin, în Sfânta Biserică a Sfinţilor Constantin şi Elena în Aminteos, 21-5-1976, într-o zi de vineri)

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Talaleu

2010-05-19T12:46:00.004+03:00

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina

la pomenirea Sfântului Talaleu

20 mai

CELE MAI BUNE MEDICAMENTE

Iubiţii mei, Hristos este Doctorul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor. Cine a crezut în Hristos şi n-a văzut minuni? Da, Hristos este Doctorul, unicul Doctor de trupuri şi de suflete. Asta o propovăduieşte Evanghelia....

2010-05-15T12:17:00.002+03:00

Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului:

Cei care se opun vizitei papei „nu sunt adevăraţi ortodocşi.

Nici nu-i bag în seamă”.

Într-un moment critic pentru problema cipriotă se pregăteşte în ritmuri febrile vizita istorică a papei în marea insulă de pe 4 până pe 7 iunie. Chiar dacă prin alegerea lui Eroglu tratativele pentru soluţionarea problemei cipriote par „a fi îngheţate”, Biserica Ciprului îşi pune mici speranţe în posibila intervenţie a pontifului, nu atât către partea turcă, cât pe lângă liderii europeni.

Arhiepiscopul Hrisostomos al Ciprului, vorbind către „K.E.”, a precizat: „Sper să vrea să ajute. Cred că poate să-i influenţeze pe liderii europeni, care în majoritatea lor sunt catolici”. Consideră că, dacă reprezentanţii diplomatici ai Vaticanului se vor coordona în toate statele, pot să reuşească ceva important. „Desigur, nu ştiu dacă papa va face ceva” - adaugă liderul Bisericii Cipriote, „însă eu îi voi expune tema. Dacă nu se fac concesii în problema teritorială şi în cea de proprietate, nu văd să înainteze cazul nostru. Ce se va întâmpla cu casele celor 200.000 de eleni? Le vom dărui lor? Trebuie să-şi retragă trupele şi coloniştii. Să ne înapoieze pământurile şi să se decidă asupra titlului de proprietate. Dacă turcii vor, să rămână în partea nordică. Dar nu în casele noastre. Acestea sunt chestiuni clare pentru Biserica Cipriotă”.

Arhiepiscopul adaugă: „În planul Anan, am văzut că au fost două – trei sate de creştini maroniţi. Acolo au tras o linie şi le-au lăsat pe toate trei în planul nostru creştin şi nu în aşa-numitul canton al turcilor. În acelaşi moment, satele noastre au rămas pe dinafară. Asta demonstrează că papa şi-a mişcat degeţelul”.

Hrisostomos aminteşte că, atunci când a vizitat Vaticanul şi s-a întâlnit cu papa, l-a rugat să emită un mesaj către europeni, ca „să nu privească Turcia având în vedere doar interesul economic, ci având ca temei principiul moralei şi al dreptului. Mi-a zâmbit şi mi-a spus că din nefericire europenii au nevoie de re-evanghelizare. Vrând să spună că credinţa lor creştină s-a decolorat”.

Dincolo de posibilul ajutor în ceea ce priveşte problema cipriotă, se aşteaptă ca în cele trei zile ale sejurului papei în Cipru vizitatorii să fie de ordinul miilor. Deja agenţiile turistice din insulă au început să organizeze excursii pentru mii de creştini, care manifestă o deosebită preferinţă pentru Pafos, locul pe unde a trecut Apostolul Pavel, pe urmele căruia păşeşte şi Benedict prin această călătorie. Cel puţin 20.000 vor fi credincioşii care vor urmări messa pe care o va săvârşi papa pe Stadionul Libertăţii din Levkosia.

Dureri de cap le dau liderilor poliţiei din insulă, care iau măsuri draconice de securitate, ortodocşii zeloţi, care nu doresc nici un contact cu romano-catolicii şi cu papa. Arhiepiscopul Hrisostomos însă este categoric: „Aceştia sunt nişte extremişti. Au râvnă, dar nu şi cunoştinţă. Nu sunt ortodocşi adevăraţi. Nici nu-i bag în seamă”.

Vizita papei în Cipru vine într-o perioadă dificilă pentru biserica romano-catolică, pentru că se înmulţesc vocile chiar împotriva lui Benedict pentru cazurile de pederastie ale clericilor catolici. „Vizita papei în Cipru”, zice Arhiepiscopul Hrisostomos, „a fost hotărâtă anul trecut, înainte de a ieşi la suprafaţă aceste scandaluri. În orice caz, cred că e un prilej pentru Biserica romano-catolică să introducă şi ea instituţia clericilor căsătoriţi”.

Arhiepiscopul Ciprului nu este sigur că va exista un comunicat comun la sfârşitul vizitei, dar speră că pontiful va dărui Bisericii Ciprului un fragment din moaştele Apostolului Varnava.

(trad. I.F., după «Κυριακάτικη Ελευθεροτυπία», 9/05/ 2010-Της Μαρίας Παπουτσάκη via http://aktines.blogspot.com/2010/05/blog-post_7845.html)

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Gherman, Patriarhul Constantinopolului

2010-05-12T17:28:00.003+03:00

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina

la pomenirea Sfântului Gherman, Patriarhul Constantinopolului

- 12 mai -

Sfântul Gherman şi Prespa

Iubiţii mei, Biserica cinsteşte acele suflete viteze, care şi-au arătat iubirea lor faţă de Hristos. Cinsteşte, de pildă, pe acele femei viteze, pe purtătoarele de miruri, care în noaptea Sâmbetei celei Mari, spre Duminică s-au dus pe înfricoşătoarea Golgotă, unde era mormântul lui Hristos, ca să se închine; şi ele au auzit primele mesajul că Hristos a înviat.

Predica Parintelui Augustin la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic

2010-05-12T15:34:00.007+03:00

Predica Mitropolitului Augustin de Florina

la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic

(Ioan 17, 1-13)

UNITATE – DEZBINARE

„Părinte Sfinte, păzeşte-i întru numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum şi noi una suntem”

(Ioan 17, 11)

Iubiţii mei, pământul nu este unica noastră locuinţă, ci a fost hotărât de Dumnezeu ca locuinţă temporară a noastră. Patria veşnică şi unica noastră locuinţă sunt cerurile.

† Episcopul Augustin

(Omilia Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kandiotis,

în Sfânta Biserică a Sfântului Constantin Kolonos – Atena, 29-5-1960)

PATRIARHUL IRINEU AL SERBIEI ŢINE 85 000 000 DE EURO ÎNTR-UN CONT BANCAR PENTRU A-I FOLOSI DOAR EL!

2010-05-12T13:45:00.002+03:00

PATRIARHUL IRINEU AL SERBIEI ŢINE 85 000 000 DE EURO ÎNTR-UN CONT BANCAR PENTRU A-I FOLOSI DOAR EL!

85 000 000 DE EURO ÎNTR-O BANCA DIN SERBIA!!!

UNICUL BENEFICIAR - PATRIARHUL IRINEU AL SERBIEI!!!

Există în contul Mitropoliei de Niş, a fostului Mitropolit Irineu, actualmente Patriarh al Serbiei, o sumă imensă, care îl are ca unic beneficiar doar pe acesta. Informaţia am luat-o de pe situl sârbesc: http://www.novinar.de/2010/05/06/osamdeset-i-pet-miliona-razloga-za-smenu-episkopa-artemija.html#more-15095.

Care este suma ?Am arătat-o in titlu: 85 000 000 euro!!! Da, aţi auzit bine, optzeci si cinci de milioane de euro!!!

În timp ce poporul sârb suferă, noul Patriarh Irineu, (care timite Interpolul, ca să aresteze, chipurile, ca hoţi, oameni nevinovaţi, cu „suspiciunea”, că au deturnat 300 000 euro), el însuşi deţine într-un cont bancar din Niş, nu 300 000 de euro, ci 85 000 000 de euro!!! De ce nu-i oferă poporului Serbiei, pe care bombardările N.A.T.O. l-a lăsat sărac?

Poate să ne explice?

a) Ce bani sunt aceştia? Negri, portocalii, roşii? Şi ce sursă au? Am citit pe site că aparţin fostului Mitropolit de Niş şi că el este unicul beneficiar!

b) De ce ţine vacantă fosta sa Mitropolie? Ca să nu aibă probleme cu banii? Era cea mai mare urgenţă şi necesitate să-l izgonească pe Artemie, cel mai bun Episcop al Serbiei? Aceste dispoziţii le-a primit de la marii lui şefi care au bombardat Serbia?

c) Daca banii sunt ai săi, pentru că doar el poate să-i utilizeze, de ce îi ţine în bancă şi nu îi împarte poporului sărac care suferă?

ATANASIE JEVTICI

ÎŞI BATE JOC DE POPORUL SĂRAC DIN KOSOVO!

Episcopul pensionar şi fostul „vicar” al lui Artemie, Teodosie, îşi bat joc de popor atunci când spun că vor vinde maşina Episcopiei, cu care se deplasa Artemie, deoarece este scumpă, ca să ajute poporul sărac din Kosovo! http://www.blic.rs/Vesti/Tema-Dana/176836/Saradnik-vladike-Artemija-povezivao-sebi-staz-novcem-za-gladne-sa-Kosova

Încearcă să facă binele, să creeze impresie poporului, ca să-l atragă de parte lor!!!

Domnilor, în loc să ajutaţi poporul sărac cu „monede de 5 şi 10 bani”, spuneţi Patriarhului vostru, să scoată câteva milioane de euro din bancă, să le dea săracilor. Ceea ce faceţi este făţărnicie. Şi Hristos a spus: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici!”.

POATE SĂ NE SPUNĂ?

Poate să ne spună Patriarhul Serbiei:

Cine i-a depus această sumă uriaşă înainte de a deveni Patriarh?

Cine i-a dat dreptul să folosească banii Mitropoliei, doar el exclusiv şi nimeni altul?

Şi totuşi, astfel de sume nu se adună din donaţiile poporului. Şi întrebăm din nou: Cine depune în contul Mitropoliei de Niş cu încasator şi beneficiar general, doar Mitropolitul de Niş şi actualul Patriarh? De ce îi ţine în bancă asemenea unui iubitor de argint şi nu îi împarte poporului?

Patriarhul Irineu este singurul împuternicit să facă ce vrea cu cei 85 000 000 de euro şi să-i cheltuiască după cum vrea. Oare banii nu sunt ai Mitropoliei de Niş, ci ai lui?

De aceea nu s-a ales un nou Mitropolit de Niş? Nu cumva se caută o modalitate de a muta banii într-o altă bancă necunoscută, pentru a-i cheltui cum ştie el?

Patriarhul a prezentat, cum spune blogul, „cheltuieli false, ca să justifice suma, dar banii rămân toţi în bancă”.

Foarte încurcate vedem lucrurile şi ne creează gânduri rele şi suspiciuni cum că aceşti bani nu sunt bani curaţi.

Preluăm ştirea precum o scrie situl sârbesc.

Concluziile vă aparţin. .

„Singura obligaţie pe care o are Patriarhul Irineu în Episcopia de Niş este să ridice sau să transfere, cei optzeci şi cinci de milioane de euro (85.000.000 €) din contul bancar al Episcopiei, unde este şi unica persoană împuternicită. Îi va transfera într-o bancă străină? Îi va folosi pentru utilizarea preconizată, la care se referă prin falsele cheltuieli?

Banii sunt în contul lui şi aşteaptă… să fie folosiţi, pentru ce scop şi de ce? Nu ştim.

E posibil ca deturnarea de fonduri să fie în curs, pentru că Irineu Gavrilovici, conform informaţiilor preoţilor săi, merge foarte des la Niş şi rămâne acolo destul de multe zile, fără nici o explicaţie.

Când îl comparăm pe actualul Patriarh Irineu Gavrilovici cu predecesorul său fericitul întru adormire Patriarh Pavle, se naşte întrebarea:

L-a ales realmente Sfântul Duh ca Patriarh al Bisericii Serbiei, sau vreo tehnică proprie, sau prin intermediul aparatului de stat, sau de orice altă natură?

Răspunsul la această întrebare nu-l ştim. Ştim că în cazul în care justiţia este adevărată, precum sperăm să fie, Patriarhul Irineu va fi acuzat foarte repede şi va trebui să stea în RCP SA a Parlamentului European (în instanţa de judecată bisericească), ca să fie pedepsit pentru toate relele comise. (http://www.novinar.de/2010/05/06/osamdeset-i-pet-miliona-razloga-za-smenu-episkopa-artemija.html#more-15095)

(trad. I.F., după http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=12165)

Cipru – prigoanele pe care le-au suferit ortodocşii de la romano-catolici

2010-05-11T18:04:00.002+03:00

Cipru – prigoanele

pe care le-au suferit ortodocşii de la romano-catolici

Activitatea „bisericii” papale şi a latinilor în Cipru (1192 – 1570)

În 1192 a pus piciorul în Cipru insensibila şi întunecata tagmă papală a naiţilor. Aceştia, de Paştele aceluiaşi an, au ucis în biserica ortodoxă a Maicii Domnului din Levkosia femeile, copiii şi bătrânii care au alergat acolo ca să-şi salveze vieţile de… spada lor.

Şi dacă naiţii au plecat curând, succesorii lor însă, luzinianii franco-latini au rămas 300 de ani prigonind cu mare cruzime Biserica Ortodoxă a Ciprului.

În zilele lor, Cipru a fost inundat de monahi de toate ordinele catolice. Catolicii au desfiinţat cele 14 (15) jurisdicţii episcopale ortodoxe ale Ciprului şi, restrângându-le la 4, le-au pus sub jurisdicţia „episcopilor” latini (romano-catolici), izgonind reşedinţele episcopilor ortodocşi la sate.

În 1260, papa Alexandru a interzis alegerea unui nou Arhiepiscop al Ciprului.

Supunerea ortodocşilor faţă de papa era şi ecleziastică, şi economică. Episcopii ortodocşi trebuiau să depună jurământ de credinţă faţă de papă. Alegerea preoţilor ortodocşi trebuia să aibă acordul catolicilor.

Un exemplu grăitor al prigoanelor pe care le-au suferit ortodocşii de la catolici este mucenicia celor 13 monahi ortodocşi din Kadara în 1231. Deoarece au refuzat să se supună papei, au fost aruncaţi în temniţă timp de trei ani. Atât de groaznică a fost viaţa lor acolo, încât unul a murit în temniţă. Trupul său a fost luat de catolici, care l-au târât inuman pe drumurile Levkosiei, şi apoi l-au ars.

Celorlalţi 12, după ce i-au legat de picioare, au dat drumul unor cai şi mulari să-i târască pe drumurile Levkosiei şi pe pietrişul din albia rîului Pedieos, până când trupurile lor au fost sfâşiate. Apoi, au ars trupurile sfâşiate în piaţa Levkosiei, iar oasele lor le-au amestecat cu oase de animale, ca să nu le ia ortodocşii!

O prigoană aprigă împotriva ortodocşilor au dezlănţuit şi urmaşii luzinianilor, genovezii şi veneţienii. Înflăcăratul monah studit, Ioan Vrienios, care a vizitat Ciprul în anul 1405 din partea Patriarhiei Ecumenice, întorcându-se în Constantinopol, zugrăvea în cele mai negre culori calvarul ortodocşilor elino-ciprioţi care trăiau sub jugul franco-latinilor (romano-catolici). „În mod normal” ortodocşii ar fi trebuit să fi dispărut de pe insula Apostolului Barnaba. Cu toate acestea ei şi-au păstrat şi naţionalismul şi limba şi Ortodoxia. Călătorul englez Goludovici, de religie catolică, scria: „Ciprioţii se disting prin a fi cei mai inflexibili şi încăpăţânaţi dintre toţi elinii în ceea ce priveşte credinţa şi naţionalismul lor”.

(traducere I.F., http://aktines.blogspot.com/2010/05/blog-post_9141.html)

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Înălțarea Domnului

2010-05-11T16:37:00.004+03:00

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Înălțarea Domnului

Acum drumul s-a deschis spre cer

,,Sus să avem inimile!” (Sf. Liturghie)

Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoare. Fiecare sărbătoare aşezată de Sfânta noastră Biserică are scopul ei. Aşa cum un călător păşeşte vara pe sub razele arzătoare, şi când întâlneşte un copac se opreşte şi se odihneşte sub umbra lui, aşa şi noi în viaţa aceasta.

† Episcopul Augustin

(Atena, 1960)

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Hristofor

2010-05-11T06:51:00.004+03:00

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la

pomenirea Sfântului Hristofor

- 9 mai -

SFÂNTUL HRISTOFOR

În fiecare zi Biserica noastră sărbătoreşte sfinţi, cuvioşi şi mucenici. Astăzi este sărbătorit Sfântul Mucenic Hristofor. Dar cine a fost Sfântul Hristofor?

† Episcopul Augustin

(Omilie a Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kandiotis în Sfânta Biserică a Sfântului Pantelimon de Florina, 9-5-1970)

Patriarhul Ilie al Georgiei: Ortodoxia va salva Georgia!

2010-05-10T12:44:00.004+03:00

Patriarhul Ilie al Georgiei:

Ortodoxia va salva Georgia!

”Ortodoxia va salva Georgia!”, a accentuat ieri din Catedrala Sfintei Treimi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Georgiene.

Patriarhul Georgiei, Ilie al II-lea, a adăugat printre altele: ”Principala valoare a neamului nostru este Ortodoxia, care după cum am menţionat, va salva Georgia”. De asemenea, Patriarhul Georgiei a vorbit şi despre recenta vizita a Sa în Cehia, accentuând semnificativ: ”M-am îngrozit de lipsa de credinţă a cehilor. Ar fi putut să fie credincioşi, chiar dacă regimul comunist a distrus credinţa acolo”.

În sfârşit, Patriarhul Ilie, vorbind despre Georgia, a accentuat: ”Ca şi Dumnezeu, şi patria-mamă este una singură. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze ţara mea şi pe oamenii mei, care au fost, sunt şi vor fi ortodocşi.”

(trad. M.L., sursa: http://www.romfea.gr/2009-12-18-11-21-40/33-2009-12-18-08-37-34/4883-Πατριάρχης-Γεωργίας-Ηλίας3a-22Η-Ορθοδοξία-θα-σώσει-την-Γεωργία22)

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: Lectura apostolică din Duminica Orbului

2010-05-09T13:21:00.003+03:00

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS:

Lectura apostolică din Duminica Orbului

(Faptele Apostolilor 16: 16-34)

Cât de diferită ar fi fost într-adevăr viaţa creştinilor, dacă aceştia ar fi luat exemplu din viaţa binecuvântată a Sfinţilor Apostoli? O mulţime de cazuri întâmpinate am fi putut să le înfruntăm în cel mai bun mod, exact aşa cum au făcut şi propovăduitorii lumii din lectura apostolică, pe care o vom asculta duminică în sfintele noastre biserici. Şi această pericopă este atât de mişcătoare, pentru că ne prezintă clar viclenia diavolului, înfruntarea corectă a curselor lui, dar şi răbdarea, pe care s-ar cuveni s-o avem când pătimim pentru dragostea şi slava lui Hristos.

Fireşte, este nevoie să ne aplecăm mai întâi asupra întregului text sfânt şi apoi să ne oprim asupra unui punct foarte important.

La ghicitoare - această făptură sărmană pe care a posedat-o vrăjmaşul neamului omenesc, diavolul. Şi ca şi cum nu i-ar fi ajuns aceasta, avea asupra ei şi tirania stăpânilor ei. Aceşti oameni ticăloşi profitau de starea groaznică a demonizării ei, ca să se îmbogăţească şi să adune pentru ei!

Să nu vi se pară ciudat următorul cuvânt: umilinţele şi chinurile pe care le-a suportat de la stăpânii ei, poate că erau mai mari decât cele pe care i le pricinuia urâtorul de oameni.

Şi cum să nu fie aşa, iubiţii mei? Când vedem cutremurătorul fapt, adică „duhul pitonicesc” fugind imediat la porunca Apostolului Pavel, dar observăm că, dimpotrivă, stăpânii ei persistă în ispita câştigului, iar filipenii îi calomniază şi-i izgonesc pe re-născătorii lumii. Cu adevărat, atunci când luăm aminte la lucrul acesta, ajungem inevitabil la concluzia că ispita – demon a banului este mai puternică decât legiuni întregi de demoni… „Profitabilul Hermes” este întotdeauna gata să-i înarmeze pe adoratorii lui cu cele mai puternice arme – a urii şi a calomniei – doar să nu piardă „libaţiile şi jertfele”, pe care victimele lui neghioabe i le oferă.

Să nu creadă cineva că aşa era atunci sau că aşa se întâmplă întotdeauna. Aşa se întâmpla odată, dar, din nefericire, astăzi mai ales se întâmplă din ce în ce mai mult. E suficient ca omul să fie realist şi să vadă realitatea în dimensiunea ei corectă.

Vânarea banului distruge nu doar persoane şi familii, ci şi societăţi şi popoare întregi. Iar situaţia de astăzi din Grecia şi, în general, din Europa (ca să ne limităm doar la „continentul civilizat”) ce altceva demonstrează, iubiţii mei, dacă nu faptul că gloata altor demoni, care provin din bezna şi „diferitele loje” ale iadului, se coalizează în a oferi libaţiuni oribilului mamona, fiind indiferentă cu totul la demnitatea persoanei umane.

Desigur, Marele Apostol al neamurilor a certat duhul de temut şi fata a fost eliberată de sub stăpânirea diavolului. Problema noastră astăzi este să avem dispoziţia de a ne împotrivi tuturor acestor înşelăciuni, care ticăloşesc şi sărăcesc nu numai „copilele” moderne, ci şi, în general, tineretul nostru. Într-adevăr, dispunem de această putere şi de această viaţă sufletească sau am căzut în ispita şi mai mare a struţo-cămilei, crezând că atunci când nu privim în ochi problema, atunci încetează să mai existe?

Dacă nu întreaga societate, pentru că asta este exclus, cel puţin noi, credincioşii creştini, să dojenim „duhul pitonicesc” social care întristează, umileşte şi ticăloşeşte pe cei mici şi pe cei mari sau oare blestematul compromis, cu tot ce implică el, ne-a făcut să „cazăm împreună" "avântul apostolic” şi „paralizia social-religioasă”?!

Lucrurile arată mai degrabă că duhul aşa-zisului sincretism religios, în toate manifestările lui, tinde să dezamorseze curajul ecleziastic şi că modul new-age-istic de viaţă pe care îl trăim, a supus numaidecât structurile sociale interne şi, din păcate, şi persoane în adâncul pitonicesc…

Desigur, singurul lucru care nu poate să câştige teren este deznădăjduirea sau decepţia. Niciodată partizanii „calului alb” din Apocalipsă nu vor permite ca „visul” să se strivească sub greutatea pesimismului.

Fraţii mei! Nu doar că nu vor domina până la sfârşit „stăpânii tinerei”, ci autenticii continuatori ai Didahiei Apostolice, „primită de la strămoşi”; ca în toate timpurile, aşa şi acum vor certa „duhul răului”, şi în acelaşi timp vor primi bucuria şi binecuvântarea în închisori, rugându-se şi lăudându-L pe Dumnezeu…

Dea Izbăvitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos să ne dovedim incompatibili cu duhul lumii şi, mai ales, cu groaznica ispită a banului, pentru că, printre altele, şi juridic şi din fire este imposibil să domine pentru totdeauna îngerul cel căzut. Amin.

(trad. M.L, sursa: autorul via mail)

Atanasie Jevtici se îmbrăţişează cu un „episcop” catolic care recunoaşte independenţa Kosovo

2010-05-08T16:06:00.001+03:00

Atanasie Jevtici se îmbrăţişează cu un „episcop” catolic

care recunoaşte independenţa Kosovo

Foto 1:

Locţiitorul Episcopiei de Raşka şi Prizren, episcopul Atanasie Jevtici, de Paşti 2010, s-a dus la Prizren pentru a săvârşi Vecernia Iubirii (A-doua-Înviere). Acolo s-a întâlnit cu episcopul romano-catolic de Kosovo Dode Gjergji, de naţionalitate albaneză. În fotografie vedem cu câtă bucurie îl îmbrăţişează pe Dode Locţiitorul, îmbrăcat cu omoforul şi purtând mitra arhierească (este mitra pe care o poartă permanent). În fotografie apare şi episcopul-vicar Teodosie Sibalici, care nu-şi ascunde entuziasmul pentru cordiala îmbrăţişare a celor doi „episcopi”. Dode Gjergji însă, recunoaşte Kosovo drept un stat independent de la proclamarea din februarie 2008 până astăzi.

Foto 2:

În fotografia de mai sus este văzut cu Peiter Feith, şeful ICO, biroul Uniunii Europene la Pristina, care are misiunea de a ajuta guvernul kosovar să consolideze nou înfiinţatul stat. Întâlnirea lui Dode Gjergji cu Peiter Feith a avut loc pe 23-2-2008, doar la câteva zile de la proclamarea Kosovo ca stat independent, la Palatul Episcopal al lui Dode în Prizren. Peiter Feith a ajuns în Kosovo imediat ce s-a proclamat independenţa.

Foto 3:

În fotografia de mai sus se vede Peiter Feith cu Hasim Taci “prim-ministrul” guvernului kosovar după proclamarea independenţei Kosovo la Pristina.

ÎPS Artemie nu a avut întâlniri oficiale, nici neoficiale cu episcopul romano-catolic la Prizren şi, desigur, nici nicăieri în altă parte cu romano-catolici.

Însă vedem iubirea ce o arată Locţiitorul faţă de episcopul romano-catolic, albanez, susţinător al independenţei statului Kosovo şi al UCK, şi al tuturor crimelor împotriva sârbilor şi a moştenirii sârbeşti din Kosovo şi Metohia. Şi, pe de altă parte, ura, invidia, duşmănia, minciunile şi clevetirile, pe care le dezlănţuie Locţiitorul împotriva Episcopului ortodox Artemie şi, în plus, împotriva fratelui său de la acelaşi stareţ – Iustin Popovici. Cum se explică acest lucru?

(Traducere I.F., http://thriskeftika.blogspot.com/2010/05/blog-post_1037.html)

HOTĂRÂREA IERARHIEI DIN SERBIA ESTE ANTICANONICĂ ŞI NEMAIÎNTÂLNITĂ DE-A LUNGUL VREMURILOR ÎN BISERICA ORTODOXĂ

2010-05-07T22:12:00.005+03:00

HOTĂRÂREA IERARHIEI DIN SERBIA

ESTE ANTICANONICĂ

ŞI NEMAIÎNTÂLNITĂ DE-A LUNGUL VREMURILOR

ÎN BISERICA ORTODOXĂ

Toate s-au pus în scenă pentru a-l arunca din corpul Ierarhiei pe Mitropolitul Artemie!!! Aşa ceva nu s-a mai auzit!

Nu vor să aibă niciun obstacol în faţa venirii papei şi faţă de independenţa Kosovo!!! De astfel de conducători religioşi şi de astfel de patrioţi să se bucure ateii!!!

Vai de episcopii laşi ai Serbiei, care nu au apărat adevărul. Sângele fratelui lor va striga. În istoria Bizanţului se aminteşte de un împărat, care şi-a omorât fratele, pentru că se temea ca nu cumva să-şi piardă tronul.

Asta au făcut-o şi laşii episcopi sârbi! Şi-au închis gura, ca să nu cadă în dizgraţia ierarhilor filocatolici şi filo-NATO şi nu l-au apărat pe fratele lor când îl linşau!!!

Pedeapsa lor va fi ca a acelui împărat. După crima sa, în fiecare seară îl vedea pe fratele său. În clipa în care îşi închidea genele pentru a dormi, îl vedea în faţă pe fratele său ucis pe nedrept. Ţinea un pahar plin de sânge şi îi spunea: „Frate, bea sângele fratelui tău”. Împăratul tresărea de frică. Şi-a schimbat camerele, şi-a schimbat locuinţele, făcea călătorii, pleca departe de palatul său, dar pretutindeni îl urma fratele său care îi spunea: „Frate, bea sângele fratelui tău”.

Asta vor păţi şi ierarhi sârbi care nu l-au apărat pe Artemie cel linşat pe nedrept şi i-au aruncat în închisoare pe fiii lui duhovniceşti.

IERARHI LAŞI AI SERBIEI,

BEŢI SÂNGELE FRATELUI VOSTRU!

Niciodată în istoria Bisericii Ortodoxe nu s-a întâmplat ceea ce a făcut Ierarhia sârbă. În niciun Sfânt Canon şi în nicio Evanghelie nu există astfel de legi. Au pensionat un episcop prin vot, ca să îl scoată din corpul Ierarhiei sârbe!!! Dacă Episcopul Artemie era vinovat de ceva, s-ar fi cuvenit să fie judecat. Fără martori, fără apologie, fără elemente doveditoare, doar ţările din lumea a treia acţionează şi nu Serbia civilizată.

Biserica nu este un partid politic, ca să hotărască majoritatea Ierarhiei, dacă va fi izgonit un episcop din corpul Ierarhiei sau nu!!! Unde au găsit această lege? Nu este Biserica Ortodoxă proprietatea nimănui. Capul ei este Hristos şi nimeni altul. Pe El se cuvine a-L asculta. Sfânta Lui Evanghelie se cuvine a fi împlinită şi Sfintele Canoane.

În ce Evanghelie au citit lucrurile astea ierarhii sârbi şi noul lor patriarh filocatolic şi globalist? În ce Sfânt Canon al Bisericii scrie să fie izgonit un episcop fără a se putea apăra?

În Evanghelia după papa?

Cu siguranţă. În Evanghelia după papa în care toate sunt permise. Şi apărarea pederaştilor şi pentru el moartea pe rug şi focul curăţitor, de ce nu şi drogurile şi traficul de arme!!!

Ierarhi ai Serbiei, dacă vă place de papa şi de cultura lui, e vremea potrivită pentru binele vostru. Faceţi-vă cardinali ai papei şi aplicaţi metodele lui; dacă însă vreţi să rămâneţi în Ortodoxie, să fiţi credincioşi şi să nu exploataţi poporul credincios, care n-a reuşit să iasă din regimul comunist şi a căzut într-un regim mai rău de dictatură!!!

Sângele fratelui vostru Artemie vă va însoţi până la moarte.

(traducere: I.F., http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=12013)

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Orbului

2010-05-07T12:39:00.003+03:00

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Orbului

(Ioan 9, 1-38)

CINE ESTE FERICIT?

Vă voi vorbi simplu, iubiţii mei. Şi vă rog aveţi puţină răbdare şi să ascultaţi cuvintele unui om, care vă vorbeşte din credinţa în Hristos. Dacă n-aş fi crezut, nu v-aş fi vorbit.

† Episcopul Augustin

(Mitropolitul de Florina, părintele Augustin Kandiotis, în Sfânta Biserică

a Sfântului Dimitrie Kozanis, 03.06.1962)

Îndepărtarea definitivă a Episcopului Artemie de Raşka şi Prizren

2010-05-05T19:17:00.002+03:00

Îndepărtarea definitivă a Episcopului Artemie de Raşka şi Prizren

Conform informaţiilor Romfea.gr, aseară târziu, Sinodul Ierarhiei Bisericii Sârbe a dat publicităţii îndepărtarea definitivă a Episcopului Artemie din Episcopia de Raşka şi Prizren.

De menţionat că dezbaterea a început în dimineaţa zilei de luni într-o atmosferă destul de tensionată şi care a ajuns la culme în şedinţa de ieri după-amiază, când, conform informaţiilor, tonurile erau destul de ridicate, dar nu au lipsit nici altercaţiile şi disputele.

La sfârşitul şedinţei, asupra propunerii de caterisire sau de îndepărtare, votanţii au ales îndepărtarea, aşa încât de aseară Episcopul Artemie este îndepărtat şi scos la pensie.

Conform informaţiilor, Sinodul va cere în acest punct ajutorul statului pentru elucidarea scandalului economic din Episcopia de Raska şi Prizren.

De asemenea, în urma unei propuneri, Sinodul a decis un control economic al tuturor sfintelor mănăstiri din Biserica Ortodoxă Sârbă.

O parte a ierarhilor au contestat implicarea fostului Episcop de Zahumio şi Herţegovina, Atanasie Jeftici, de vreme ce el este ne-eparhiot.

În sfârşit, lucrările Sinodului Ierarhiei, care au început săptămâna trecută, se aşteaptă să fie încheiate până la sfârşitul acestei săptămâni.

Proteste în afara Patriarhiei

De semnalat şi faptul că în afara Palatului Patriarhal, imediat după comunicarea hotărârii, credincioşii şi monahii Episcopului Artemie au protestat energic împotriva Sinodului Ierarhiei.

În fotografie: Episcopul Artemie intrând în Patriarhie

(traducere: I.F.;

Sursa: http://www.romfea.gr/component/content/article/13/4896-Οριστική-απομάκρυνση-του-Επισκόπου-Ράσκας-και-Πριζρένης-Αρτεμίου)

SERBIA ESTE BOMBARDATĂ PENTRU A DOUA OARĂ!

2010-05-05T17:44:00.001+03:00

SERBIA ESTE BOMBARDATĂ PENTRU A DOUA OARĂ!

Majoritatea Ierarhiei sârbeşti calcă în picioare Sfintele Canoane ale Bisericii şi aruncă la coşul de gunoi părerea poporului credincios

Ticălos şi cu totul ticălos comportamentul ei!!!

L-a canonizat pe părintele Iustin Popovici, ca să-l ucidă pe unicul episcop adevărat, pe unicul fiu duhovnicesc adevărat al acestuia!!!

S-a pus bine, după cum se vede, cu papa şi cu ereticii şi nu o interesează părerea credinciosului popor ortodox sârb!

Nu a primit cele 15.000 de semnături, care au fost strânse în câteva zile! A fost indiferentă la protestele poporului credincios din afara Patriarhiei!!!

A acceptat unilateral uneltirile şi minciunile împotriva lui Artemie şi a distinşilor lui colaboratori şi a izgonit din trupul Bisericii prin scoatere la pensie pe cel mai sfânt episcop!

În ce Evanghelia a găsit asta? Care Sfânt Canon al Bisericii l-a aplicat?

Dacă Artemie a fost vinovat, să scoată datele la lumină. Să-l judece şi să-l condamne. Însă modalitatea aplicată aminteşte de evanghelia după papa şi de globalizare!!!

Acum, singurul lucru care îi rămâne este să-l aducă pe papa şi să liturghisească împreună cu el, ca să aşeze Biserica Sârbă în afara Ortodoxiei!!!

Ruşine fricoşilor ierarhi sârbi, care ştiu adevăratele motive, ce pe 13 februarie 2010 au montat ghilotina împotriva Mitropolitului Artemie şi nu l-au apărat! Sângele fratelui lor îi va însoţi toată viaţa.

Ruşine lui Irineu, dictatorul Bisericii Sârbe, care nu şi-a pus bine piciorul în Patriarhia Serbiei şi a tăiat capul celui mai curat episcop al Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Bătrânul Paisie (Aghioritul) îl considera pe Artemie ca pe cel mai sfânt episcop al Serbiei şi ei îl consideră cel mai nepotrivit şi inoportun şi îl pensionează!!!

Ruşine celor care Îl trădează pe Hristos şi colaborează cu vrăjmaşii Credinţei Ortodoxe şi bombardează din nou credinciosul popor sârb!!!

Filocatolicii şi filo-occidentalii să nu se laude pentru biruinţa lor. Va veni dreptatea lui Dumnezeu ca o secure peste trădătorii CREDINŢEI ORTODOXE. Vai de fricoşii ierarhi sârbi care nu au apărat adevărul!

Credincioşii să nu deznădăjduiască şi să nu părăsească lupta. Dumnezeu pregăteşte cununi martirilor şi pedeapsă veşnică celor vinovaţi. Să rămână alături de Mitropolitul Artemie care păşeşte pe urmele părintelui său duhovnicesc, Iustin Popovici, dacă vor să păstreze ORTODOXIA. Să continue lupta împotriva trădătorilor Credinţei Ortodoxe, dacă vor să pună frână celor care dezrădăcinează inima neamului lor istoric. Inima Serbiei este Ortodoxia.

PE CINE A DERANJAT EPISCOPUL ARTEMIE

DE L-AU IZGONIT DIN MITROPOLIE?

Pe papa şi pe ecumenişti.

Pe NATO şi pe toţi care au bombardat poporul sârb. Acum încă un obstacol în faţa independenţei Kosovo a căzut. Drumul pentru primirea papei s-a deschis, de vreme ce ierarhii filocatolici şi filo-occidentali au triumfat, din cauza laşităţii celorlalţi!!!

Papa nu va aştepta anul 2013 ca să vină în Serbia; invitat de Patriarhul Irineu, va veni mai repede, dacă atât de uşor i s-a deschis drumul!!! În biserica istorică a Sfântului Sava va avea loc liturghisire cu papa din pricina laşităţii, de care a dat dovadă majoritatea episcopilor sârbi vizavi de un frate ortodox sârb al lor.

CE A AŞTEPTAT ORTODOXIA DE LA SINOD?

În spatele Sinodului se află statul, este ceva ca o dictatură.

A fost desfiinţată puritatea credinţei!

A fost desfiinţată esenţa credinţei!

A fost desfiinţată viaţa duhovnicească a credinţei!

De aceea, „învinuirile” sunt politice şi idiologice!

De aceea, „învinuirile” nu sunt nici religioase, nici duhovniceşti.

Se ştie că Ortodoxia n-a aşteptat de la Sinod pe Caiafa.

Ortodoxia nu a aşteptat de la Patriarh…

Ortodoxia a aşteptat dreptatea pentru robul lui Dumnezeu, Artemie!

Ortodoxia a aşteptat dreptatea pentru Credinţa Ortodoxă a lui Dumnezeu!...

http://www.novinar.de/2010/05/04/sta-pravoslavlje-ocekuje-od-sabora.html

Marţi, 4 mai 2010

EPISCOPUL ARTEMIE LA PENSIE

În timpul Sinodului episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe, s-a aprobat cu hotărârea majorităţii pensionarea Episcopului Artemie de Raşka şi Prizren. Aceasta o relatează canalul Radioteleviziunii din Serbia RTS.

___

Episcopul Artemie (Radosavljevic) s-a născut pe 15 ianuarie 1935 la Lelic, un sat din Valievo. A devenit monah în 1960. După terminarea Facultăţii de Teologie şi-a făcut studiile postuniversitare la Atena, unde a susţinut cu succes teza sa de doctorat cu tema: „Mistica Sfântului Maxim Mărturisitorul”. În continuare s-a retras la o mănăstire pe unde trece Râul Negru.

http://www.rts.rs/

___

ACOLO SUS ÎN ÎNDURERATA SERBIE

CONSPIRAŢIE CRIMINALĂ A UNOR ARHIEREI NELEGIUIŢI

DE TIPUL ANA ŞI KAIAFA

Oameni de doi bani,

fără dreptate, fără proces, fără martori, fără apărare,

L-AU EXTERMINAT SĂLBATIC PE OMUL LUI DUMNEZEU

PE EPISCOPUL ARTEMIE DE KOSOVO

Netemându-se nici de Dumnezeu şi nerespectând nici cele cuvioase şi sfinte, dispreţuind Sfintele Canoane şi pe Sfinţii Părinţi şi neruşinându-se de oameni.

Se impune Sfântul Canon al 87 – lea de la Sinodul din Cartagina „Orice episcop ar fi sub vreo acuzaţie sau afurisire nu se scoate din Episcopia sa, nici nu se cateriseşte până nu se va încheia procesul său”.

apotixisi.blogspot.com

(traducere I.F., http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=12045)

PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFINTEI MARII MUCENIŢE IRINA

2010-05-05T12:07:00.005+03:00

PREDICĂ A MITROPOLITULUI
AUGUSTIN DE FLORINA

LA POMENIREA SFINTEI MARII
MUCENIŢE IRINA

- 5 mai -

O VEDENIE

Iubiţii mei, în Sfânta Scriptură Îl auzim pe Domnul că îi fericeşte pe cei care, deşi nu L-au văzut, au crezut în El: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”.

LUMÂNĂRILE POT DISPĂREA CU TOTUL DEVENIND VIRTUALE

2010-05-04T15:18:00.002+03:00

DUPĂ CE AU FOST SCOASE DIN BISERICI, LUMÂNĂRILE POT DISPĂREA CU TOTUL DEVENIND VIRTUALE
03.05.2010 14:39 - eph.md

În Catedrala romano-catolică din oraşul Santiago de Compostela (Nord-Vestul Spaniei) împreună cu lumânările tradiţionale au apărut şi cele virtuale.

Pentru a aprinde o astfel de lumânare pe un panou electronic special amenajat este nevoie doar un mesaj sms sau prin internet, plătind acest serviciu prin carte de credit. Lumânarea virtuală se aprinde de îndată ce plata este efectuată.

Toţi care se înregistrează pe site-ul „Lumânarea mea”, primesc drept cadou o lumânare virtuală. Costul unui mesaj sms şi a unui apel telefonic este de 1,39 euro.

După cum spune decanul catedralei Jose Maria Diaz, un astfel de serviciu îi va ajuta pe oamenii care se află la sute sau poate mii de kilometri de biserică să aprindă în aceasta o lumânare şi să se roage, fără să mai intre în Locaşul Domnului. El, de asemenea, a mai spus că acest sistem exclude posibilitatea apariţiei incendiilor, apără decoraţiile din interior de produsele toxice ale arderii parafinei şi, bineînţeles, este încă o sursă de venit pentru biserică.

Astfel de altare virtuale vor mai apărea şi în bisericile din Andaluzia (Sudul Spaniei) şi tot ce-i posibil moda aceasta se va răspândi şi în altă parte.

* * *

Ce semnificaţie are însă lumânarea pentru un creştin ortodox?

Lumânarea este un simbol. Ea simbolizează lumina adevărului şi sfinţeniei, care este Iisus Hristos Dumnezeul nostru, şi asemenea Lui trebuie să fie şi viaţa creştină. Lumânarea este simbolul vieţii veşnice pe care ne-o dorim după moarte în lumina dumnezeiască, sau altfel spus este icoana luminii Domnului nostru Iisus Hristos.

Lumânarea este o jertfa adusă lui Dumnezeu şi de aceea ea trebuie să fie din ceară curată. Lumânarea de ceară curată este mai luminoasă şi mai igienică întrucât nu produce fum. După împrejurările în care este folosită în cult, lumânarea are diferite semnificaţii. Lumânarea care se aprinde la citirea Evangheliei înseamnă lumina adevărului evanghelic care a străbătut întunericul necredinţei în care trăiau popoarele dinainte de venirea lui Hristos.

Lumânările sunt nelipsite de la marile slujbe-evenimente din viaţa omului: botez, cununie, moarte.

La botez, lumânările se aprind pentru luminarea sufletului celui botezat care vine de la întuneric la lumină şi prin botez se face fiu al luminii lui Hristos.

La cununie, preotul aprinde cele două lumânări mari pe care le ţin naşii în spatele mirilor ce se logodesc şi se cunună, ca ele să lumineze calea vieţii şi ca încredinţare că îşi vor ţine legământul de a fi uniţi toată viaţa.

La moarte, lumânarea este lumina care se pune în mâna mortului, când acesta îşi dă duhul, spre a-i fi călăuză pe drumul de veci. Lumânările se aprind şi atunci când credinciosul se împărtăşeşte la Altar; el ţine o lumânare în mână şi după ce a primit Sfânta împărtăşanie, o pune în sfeşnic. Prin aceasta credinciosul mărturiseşte că este fiu al luminii lui Hristos.

De ce mergem cu lumânarea aprinsă când ne împărtăşim?

„Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea..." (Psalmul 26).

Lumânarea aprinsa exprimă credinţa neabătută în Hristos a creştinului care se împărtăşeşte. Cât este de adevărată flacăra care arde real! înainte era rece acum arde, este ceva ce nu exista înainte şi acum s-a înfiinţat. Flacăra lumânării reprezintă chipul inimii noastre care se aprinde, iarăşi şi iarăşi, prin Sfânta împărtăşanie.

Trebuie să înţelegem că este nevoie să ţinem lumânarea, vie, ca jertfă a unui angajament, acela că îl vom urma pe Hristos, întocmai cum L-a urmat El pe Tatăl. Când aprindem lumânarea exprimăm faptul că ne ducem să ne întâlnim cu ceva real, ceva ce n-a mai fost până în clipa de faţă şi acum vrem să fie. Vrem ca inima noastră să fie o ardere luminoasă.

Dacă ne împărtăşim mergem cu lumânarea aprinsă, pentru a arăta că inimile noastre trebuie să fie ca focul. Când punem mâna pe lumânarea aprinsă ne arde. Aşa se întâmplă şi cu inima noastră: în ea lucrează tainic Hristos cu duhul dragostei lui.

Rostul lumânării este să ardă... rostul omului este să se roage...

Toată lumea ştie cum arată o lumânare. E subţire, firavă, înăltuţă cu trupul de ceară. Rostul lumânării este să ardă şi să lumineze. De aceea cel mai important lucru pentru o lumânare este ca ea să fie aprinsă. Sufletul omului este asemănător unei lumânări. Lumina lui este rugăciunea. Sufletul care se roagă este ea o lumânare aprinsă.

O lumânare stinsă este o lumânare moartă. Ea nu arde pentru că trebuie să ardă, nu arde din obligaţie, ci pentru că altfel nu are viaţă. Un suflet care nu se roagă este ca o lumânare stinsă (foto stânga). Este un suflet fără viaţă. Ca să trăiască trebuie să ardă, precum lumânarea. Sufletul nu poate să fie viu decât rugându-se. La acest lucru se referă versetul biblic: „Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort" (Apocalipsa 3:1). El nu se roagă pentru că aşa trebuie, nu socoteşte rugăciunea ca pe o corvoadă, ca pe o datorie apăsătoare. El se roagă pentru că altfel mi poate trăi.

Lumânarea luminează în tăcere, fără să facă zgomot, fără să atragă atenţia. Cu cât luminează mai mult, cu atât se micşorează mai mult pe sine. Nu se înalţă ci se face tot mai mică. La fel, cel care se roagă o face în taină şi în smerenie. Cu cât faptele lui sunt mai de cinste cu atât se smereşte mai mult. Cu cât se apropie de Dumnezeu prin rugăciune, cu atât se vede pe sine tot mai mic şi mai neînsemnat.

O lumânare aprinsă răspândeşte căldură şi lumină în jurul ei. Ea nu arde pentru sine, ci întotdeauna şi pentru ceilalţi. Din flacăra ei se pot aprinde şi alte lumânări, fără ca lumina ei să se împuţineze. Ba chiar în acel loc se face mai multă lumină. La fel se întâmplă şi cu cel care se roagă, şi care se roagă şi pentru cei apropiaţi, nu doar pentru sine.

Sfinţii Părinţi se rugau pentru toţi oamenii, pentru mântuirea întregii lumi. Lumina sufletului celui care se roagă îndeamnă tainic şi alte suflete la rugăciune. Când mai multe suflete se aprind laolaltă, în acel loc lumina nu se risipeşte, ci se înmulţeşte. întotdeauna o lumânare moare arzând după ce şi-a topit tot trupul şi şi-a înălţat flacăra la cer. Asemenea şi pe oameni, sfârşitul vieţii ar trebui să-i găsească în rugăciune.

Cea mai frumoasa moarte este moartea unei lumânări. Ea moare după ce a topit In sine tot ee a fost pământesc şi a devenit in Întregime lumină. Ce minunat ar fi să Învăţăm să murim ca o lumânare!

Lumânarea ne însoţeşte pretutindeni, fiind aproape de noi în cele mai importante clipe din viaţă: la Botez, de ziua noastră, când ne împărtăşim, la Sfintele Paşti, la nuntă, la înmormântare, lumânarea este nelipsită. Parcă ar vrea să ne spună: „Nu uitaţi de rugăciune!"

Candela

Numele de candelă vine din limba greacă - Kandila sau din slavonă - Kadilo, care înseamnă lampă veghetoare. În afară de lumânări, în Sfintele Biserici ard şi luminile discrete ale candelelor, în care se pune untdelemn. Candela are aceeaşi însemnătate ca şi lumânările. Candelele sunt aprinse în altar şi în interiorul Bisericii.

Deasupra Sfântului Chivot de pe Sfânta Masă în care se păstrează Sfânta împărtăşanie pentru cei bolnavi, arde necontenit, în cinstea ei, o lumină din candela ce este suspendată, de obicei de Crucea ce străjuieşte în spatele dinspre răsărit al Sfintei Mese. Candele mari, suspendate, ard deasupra uşilor împărăteşti ale altarului, precum şi la icoanele împărăteşti de pe catapeteasmă.

Candela este un obiect de cult folosit în Sfânta Biserică pentru a lumina în faţa unei icoane. Ea este suspendată sau aşezată pe un suport fixat pe rama icoanei. Suportul în care se pune un pahar de sticlă care conţine untdelemn, poate fi făcut din metal, marmură sau ceramică, uneori cu incrustaţii.

La suprafaţa untdelemnului se pune o feştilă care se aprinde şi care arde până se consumă tot uleiul din pahar. Lumina candelei este un omagiu, un semn de cinstire al sfântului zugrăvit în icoană, este şi o jertfă adusă lui Dumnezeu prin arderea untdelemnului. Candelele se aprind atât în Biserică cât şi la icoanele din casele credincioşilor, precum şi în cimitire, la căpătâiul morţilor.

Iubiţi credincioşi,

Acum ştim ce este lumânarea şi ce este candela: sunt un simbol şi o jertfă. Simbol pentru că simbolizează lumina pe o pe care o dorim atât în viaţă cât şi după moarte şi jertfă pentru că dăm bani pe ele. Atunci când aprindem lumânarea sau candela pentru a ne ruga în zilele obişnuite sau în sărbătorile religioase, sufletul nostru se umple de lumină, bucurie şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Copil fiind, bunicuţa mea mă îndemna mereu să ţin candela aprinsă cât mai mult posibil pentru că oamenii şi casa în care arde o candelă sunt păziţi de un înger al lui Dumnezeu.

Însă, din lipsă de cunoştinţe religioase unii oameni exagerează în ceea ce priveşte importanţa lumânării sau a candelei. La un cabinet medical s-a prezentat o pacientă care s-a îmbolnăvit de inimă (hipertensiune, adică i-a crescut tensiunea foarte mult) numai de frică să nu moară cumva fără lumânare. Grija dumneaei nu era să nu moară nespovedită şi neîmpărtăşită ci ca nu cumva să moară fără lumânare aprinsă.

În unele zone ale ţării noastre, mulţi cred în mod greşit că un om care nu s-a rugat, n-a postit, n-a mers Duminica la Biserică, nu s-a spovedit şi nu s-a împărtăşit niciodată în viaţă, va fi mântuit dacă va muri cu lumânarea aprinsă.

Lumânarea nu mântuieşte pe nimeni! Mântuitorul lumii este Iisus Hristos. Prin urmare, când cineva este pe moarte trebuie să alergăm pentru a aduce mai întâi preotul şi apoi să aprindem lumânarea.

Sfinţii mucenici, Sfinţii martiri când au pătimit murind pentru credinţa în Hristos nu aveau lumânare aprinsă şi s-au mântuit. De aceea, ori de câte ori ne rugăm, să aprindem o lumânare sau o candelă şi să zicem pe lângă celelalte rugăciuni şi pe aceasta:

Sfinţilor, rugaţi-vă lui Dumnezeu şi pentru noi, păcătoşii, acum, în ceasul morţii şi în ceasul judecăţii noastre. AMIN!

Articolul este preluat de pe site-ul: http://www.eph.md/news/Zorile_Apocalipsei/3528.html

POPOR CREDINCIOS, LUPTĂ-TE PENTRU CREDINŢA TA!

2010-05-04T14:02:00.004+03:00

POPOR CREDINCIOS, LUPTĂ-TE PENTRU CREDINŢA TA!

POPORUL CREDINCIOS ESTE DISPREŢUIT

Cincisprezece mii de semnături, adunate doar în câteva zile, sunt dispreţuite de către patriarhul sârb Irineu! Nu acceptă nici el, nici vreun alt ierarh din Sinod să le preia. Sunt foc şi se teme să nu-l ardă!!! Banii poporului credincios îi doreşte, însă părerea şi semnătura lui nu le vrea.

Un vizitator de pe site sârbesc, vrând să determine mai mult poporul la protest, scrie: „Taci, poporule, taci. Tăceţi, credincioşilor, tăceţi… Tăcerea este un păcat, pentru că, atunci când vă veţi hotărî să vorbiţi, va fi deja prea târziu pentru Biserica Serbiei”.

Patriarhul Irineu şi episcopul Artemie au schimbat câteva expresii acide în Sinod (al Bisericii Ortodoxe Sârbe), în a patra zi a Sinodului.

CA SĂ NU PLANEZE

FALSELE ACUZAŢII DE ABUZ

ÎN MITROPOLIA RAŞCA ŞI PRISREN DIN KOSOVO

EPISCOPUL ARTEMIE PRETINDE:

Să aibă loc o dezbatere imediată despre problemele economice din mitropolia Sa şi acolo unde sunt responsabilităţi, să fie cercetate, chiar şi pentru vreo eventuală răspundere a sa, însă patriarhul a refuzat. Acestea le scrie presa: http://www.pressonline.rs/sr/vesti/vesti_dana/story/115096/Sva%C4%91a+Artemija+sa+patrijarhom.html.

Mitropolitul Artemie, în a patra zi a sinodului, a cerut de la Patriarhul Irineu să expună direct în Sinodul Ierarhiei cazul său, şi să nu aştepte la rând examinarea altor probleme economice din alte Mitropolii.

Patriarhul a spus că aşa ceva nu se poate şi că trebuie să îşi aştepte rândul.

Pe fotografie scrie: „Episcopul Artemie intră în Patriarhie”

BISERICA NU ESTE VĂTĂMATĂ DE POPORUL CREDINCIOS

Patriarhul Irineu a cerut Mitropolitului să iasă afară din Palatul Patriarhal şi să spună monahilor şi poporului, care se aflau în afara Patriarhiei - protestând paşnic, prin rugăciune şi psalmodii, din prima zi în care şi-a început lucrările Sinodul Ierarhiei - ca să se îndepărteze. „Protestele - a spus - distrug reputaţia Bisericii”!!!

Biserica nu este vătămată, domnule patriarh, de poporul credincios, care îşi lasă lucrurile sale pentru a fi alături de un mitropolit curat, care este junghiat pe nedrept.

Poporul credincios este paznicul Ortodoxiei şi al patriei şi îşi face datoria. Îşi apără comoara. Biserica este vătămată de voi, ecumeniştii, care, precum se vede, nu credeţi în Hristos şi aruncaţi MĂRGĂRITARELE CREDINŢEI ORTODOXE „înaintea porcilor”, ereticilor şi celor de alte religii, ca să creaţi o o guvernare mondială, să pregătiţi venirea lui Antihrist. Schimbaţi comorile Credinţei Ortodoxe cu inelele papei!!!

Aţi călcat în picioare Sfintele Canoane ale Bisericii. Aţi izgonit în chip nelegiuit pe Mitropolitul Artemie. Aţi scos ordine de arestare prin Interpol!!! Pentru clerici nevinovaţi! Şi de ce să nu o faceţi de vreme ce aveţi puterea de partea voastră, şi sunteţi prieteni cu papa!!! Şi apoi sunteţi deranjaţi pentru că poporul bine credincios protestează!

Trecerea în rândul sfinţilor a Sfântului Iustin Popovici nu vă foloseşte la nimic, de vreme ce traversaţi un alt drum, neortodox.

Pe sfinţii în viaţă îi prigoniţi şi-i izgoniţi, pentru că vă deranjează. Astfel de dispoziţii primiţi de la marii voştri şefi. Pe cei adormiţi îi cinstiţi, ca să aruncaţi cenuşă în ochii lumii; tocmai de aceea poporul credincios nu vă crede şi protestează creştineşte.

În poză monahul Antonie, primul în luptă.

Protestul lor paşnic îl numiţi „denigrare a Bisericii”! Nu pervertiţi cuvintele şi sensurile.

Voi denigraţi şi faptele voastre, iar nu acţiunile paşnice ale poporului credincios.

Vreţi să treieraţi în Biserică şi poporul să nu fie părtaş!!!

Mitropolitul Artemie nu a dat curs cererii Patriarhului de a-i îndepărta pe monahi şi pe poporul credincios, zicând că nu are o atât de mare influenţă asupra monahilor.

Patriarhul Irineu însă nu l-a crezut, deoarece era sigur că dacă vroia, mitropolitul Artemie putea să îi îndepărteze. „Toate s-au terminat cu o tăcere foarte neplăcută” - adaugă sursa noastră din SPC-SOE.

DE PARTEA EPISCOPULUI ARTEMIE

SUNT PUŢINI EPISCOPI, DAR CURAJOŞI

Un mic număr de episcopi îl apără deschis pe episcopul Artemie.

- Unii susţin: Conspiraţia împotriva lui Artemie a fost plănuită de Vatican.

- Episcopii care îl apără pe Mitropolitul Artemie sunt: Episcopul Gheorghe din Canada şi Nicanor de Banat. Ci toate acestea, cel mai dinamic este Episcopul Vasilis Kaciavenda de Svornik şi Tuzla. Strigă, ameninţă, şi chiar condamnă anumiţi episcopi care îl prigonesc pe Mitropolitul Artemie. Este interesant că episcopul Filaret de Mileşeva, cel care îl susţine pe Mitropolitul Artemie, pe toată durata zilei a patra a tăcut.

În poză: Nu vor lipsi din Biserica Ortodoxă soldaţii!

CANONIZAREA CELUI MAI MARE TEOLOG ORTODOX SÂRB

Sinodul Bisericii a hotărât într-un singur glas, ieri, proclamarea ca sfinţi a Arhimadritului Iustin (Popovici) şi a egumenului Simeon Popovici din Mănăstirea Dajbabe - a declarat serviciul de informaţii al Bisericii Orotdoxe Sârbe. Proclamarea oficială a Părintelui Iustin Popovici va avea loc duminică, 2 mai, în Biserica Sfântului Sava-Vracar.

Arhimadritul Iustin (1894-1979) este considerat unul dintre cei mai mari teologi ortodocşi din veacul XX.

Patru Episcopi ai Bisericii Ortodoxe Sârbe sunt fii duhovniceşti ai lui Iustin Popovici: Episcopul Artemie, fostul Episcop de Zahumie şi Herţegovina, Atanasie, Irineu de Bacica şi Mitropolitul Amfilohie al Muntenegrului si Litoralului.

Ultimii trei l-au trădat, pentru că s-au dat cu ecumenismul, pe care Părintele Iustin Popovici îl numeşte panerezie şi au simpatii cu antihristul papă. Singurul care rămâne fidel învăţăturii lui Hristos şi liniei ortodoxe a părintelui său duhovnicesc este episcopul Artemie şi de aceea este prigonit de cei trei foşti fraţi ai săi!

Notă: Caricatura este din arhiva Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, iar fotografiile de pe site-urile sârbeşti:

http://www.politika.rs/rubrike/Kultura/Srpska-drama-u-Prizrenu.sr.html

http://borbazaveru.info

http://www.ihtus.us/ihtus/.

(traducere I.F., http://www.augoustinos-kantiotis.gr/)

2010-04-17T00:49:00.002+03:00

Cel care a făcut păcatul ierosiliei

l-a văzut pe Cuviosul Nicodim

şi a întors mănăstirii sfintele moaşte

Într-o atmosferă de umilinţă şi de emoţie, ieri, joi,15 aprilie 2010, părinţii Sfintei Chinovii a Cuviosului Nicodim au primit sfintele moaşte ce fuseseră furate pe 15 martie 2010.

Omul care a furat sfintele moaşte l-a văzut viu pe Sfântul Nicodim de patru ori, iar sfântul îi spunea: „Copilul meu, du-mă acasă de unde m-ai luat, destul m-ai necăjit”. Zguduit, a alergat imediat şi a găsit un preot din mitropolia vecină, căruia i s-a mărturisit cu suspine şi lacrimi, spunând: „Am păcătuit, părinte, făcând ierosilie” şi i-a încredinţat sfintele moaşte.

Preotul respectiv a preluat sfintele moaşte ale sfântului şi mişcat le-a dus imediat în Sfânta Mănăstire a Cuviosului Nicodim.

Demn de semnalat este că toate cele menţionate mai sus se cuprind în declaraţia pe care a dat-o preotul în faţa poliţiei.

De asemenea, de menţionat că autorul a spus că în curând îl va vizita pe egumenul mănăstirii pentru a-şi cere iertare.

Aşadar, astăzi, 17 aprilie, la orele 6 după amiază, se va săvârşi primirea oficială a sfintelor moaşte şi vecernie panegirică (praznicală). Sfintele moaşte vor fi expuse spre închinarea credincioşilor.

(trad. monahul Leontie; sursa: http://impantokratoros.gr/295A54E3.el.aspx)

MITROPOLITUL DE MESSINIA - REPREZENTANTUL BISERICII ELADEI ÎN DIALOGUL TEOLOGIC CU CATOLICII – NU CREDE ÎN DOGMA DESPRE „UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ BISERICĂ” A SIMBOLULUI DE CREDINŢĂ

2010-04-15T17:40:00.001+03:00

DUPĂ CUM SE VEDE,

MITROPOLITUL DE MESSINIA

- REPREZENTANTUL BISERICII ELADEI

ÎN DIALOGUL TEOLOGIC CU CATOLICII –

NU CREDE ÎN DOGMA DESPRE

„UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ŞI APOSTOLEASCĂ BISERICĂ”

A SIMBOLULUI DE CREDINŢĂ

MITROPOLITUL HRISOSTOMOS DE MESSINIA:

(Comentând textul de la Ravenna în periodicul „Ekklisia” al Bisericii Eladei nr. 8, august – septembrie 2009, p. 544)

„Comisia Teologică Mixtă [a „Dialogului” dintre ortodocşi şi catolici] nu împărtăşeşte convingerea că Biserica Ortodoxă aparţine Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, precum se exprimă Ea în Simbolul niceo-constantinopolitan...

IV. În sfârşit, trebuie să menţionăm şi acele puncte prin care se accentuează diferenţele existente între cele două Biserici şi care vor fi studiate pe viitor”.

MITROPOLITUL EVSEVIOS DE SAMOS ŞI IKARIA

(din Enciclica Înaltpreasfinţitului către Mitropolia sa la Duminica Ortodoxiei din anul 2009)

„Ortodoxia este Biserica „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească” şi asupra acestui lucru nu încape nicio discuţie. Prin urmare, oricine ar susţine cele contrare se numeşte ecumenist şi este eretic”.

MITROPOLITUL PAVEL DE KIRINEIA

(cf. «Ορθόδοξος Τύπος», 16/10/2009)

„Încercarea membrilor Reprezentanţei Ortodoxe de a trece sub tăcere sau de a evita ca pe o chestiune secundară diferenţa dogmatică dintre Ortodoxie şi eterodoxie, subminează conştiinţa de sine a Bisericii Ortodoxe ca unica Biserică adevărată, care este Biserica cea „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească” şi creează impresia că romano-catolicii constituie în particular o Biserică Ortodoxă Locală”.

MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU

(cf. «Ορθόδοξος Τύπος», 6/7/2007)

„Maica noastră, Sfânta Biserică Ortodoxă, ca unica şi adevărata continuatoare istorică a Bisericii nedespărţite, este datoare să proclame urbi et orbi adevărul şi siguranţa conştiinţei-Ei-de-sine, prin teze şi texte documentate. În continuare să se retragă din aşa-numitele „dialoguri”, care, din nefericire, oferă justificare capilor şi celor ţinuţi de aceştia în erezie, care trăiesc în latura şi în umbra morţii, şi să-i cheme să se reîntoarcă la adevărul predanisit de Apostoli, comun primului mileniu”.

(tradus după site-ul episcopului Augustin Kandiotis, IF)

Şi-a aruncat epitrahilul în foc…

2010-04-15T16:53:00.003+03:00

Şi-a aruncat epitrahilul în foc…

Conform tradiţiei atonite ortodoxe, odată, un preot” latin (romano-catolic) - dintre cei care au scăldat în sânge Sfântul Munte, a intrat într-o polemică cu un ieromonah din Mănăstirea Vatopedi, făcând referire la dogmele eretice ale catolicilor.

Argumentele pe care le aducea ieromonahul atonit erau incontestabile, dovedind continua şi nefalsificata păstrare a învăţăturii Bisericii din epoca apostolică până atunci. Preotul catolic s-a enervat şi a spus:

- Ca să demonstrăm cine are dreptate, să aprindem un foc şi să intrăm în el, să vedem cine va arde.

Răspunsul direct al ieromonahului vatopedin a fost:

- „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”, dar, devreme ce o cauţi, nu-ţi vom strica hatârul.

S-a aprins un foc, dar papistaşul s-a înfricoşat, pentru că se pare că spusese asta cu scopul de a-l speria pe preotul ortodox. Dar mai degrabă el s-a speriat de acel mare foc, s-a dat înapoi şi a preferat să plece ruşinat.

- Mai stai un minut! - i-a spus ieromonahul. Priveşte şi ia aminte!

- Hristoase al meu - s-a rugat - arată-i adevărul!

Nu a intrat el însuşi în foc, dar şi-a scos epitrahilul şi l-a aruncat în foc!

Focul a ars ore în şir, dar epitrahilul a rămas neatins!

Din nefericire, atunci au urmat cunoscutele mucenicii în Sfânta Mănăstire Vatopedi, unde monahii catolici, după ce l-au chinuit pe sfântul egumen Eftimie şi pe încă 12 monahi, în cele din urmă i-a aruncat în fântâna mănăstirii. Pomenirea lor este sărbătorită pe 4 ianuarie.

(traducere: I.F. cf. http://vatopaidi.wordpress.com/)

Un plan de prefabricată exterminare a lui Artemie şi a arhimandritului Simeon

2010-04-15T15:39:00.002+03:00

Un plan de prefabricată exterminare

a lui Artemie şi a arhimandritului Simeon

DE CE?

În actuala epocă a globalizării, în care marile idealuri CREDINŢĂ-PATRIE-FAMILIE sunt atacate şi în care se pregăteşte venirea lui Antihrist, este o crimă ca cineva să fie patriot şi adevărat creştin ortodox. Aceasta este şi crima nevoitorului ierarh al poporului ortodox sârb Artemie şi a părintelui arhimandrit Simeon. Acesta este adevăratul motiv al prigoanei.

Comportamentul lor faţă de episcopul de Raşca-Prizren şi faţă de colaboratorii săi a fost ticălos şi preaticălos. Fac demonstraţie de putere! Au de partea lor ca mari şefi care au bombardat poporul sârb. Şi au reuşit să scoată un ordin de arestare, fără a se face un proces şi fără a demonstra nimic!!!

Datele se schimbă

Până acum ştiam că ordinele internaţionale se emiteau pentru teroriştii recunoscuţi care erau judecaţi şi condamnaţi pentru mari crime. Ieşeau pentru hoţii care delapidau multe milioane de euro. Acum datele s-au schimbat. Acum ele se emit pentru creştinii ortodocşi, care se opun planurilor antihriştilor. Părintele Simeon a fost arestat ca un criminal cu ordin internaţional de arestare şi este reţinut la secţia de poliţie Thermaikos, în Neous Epivates, Tesalonic, fără a se putea apăra, fără a fi judecat şi fără a şti dacă suma, care „s-a delapidat”, este mare sau mică!!! Prigonitorii ştiu foarte bine nevinovăţia lor, cum ştiu şi unde au mers banii, dar au inventat o găselniţă ca să-i prindă în sac. Nu spun adevăratul motiv al izgonirii, ca să nu işte vreun protest internaţional!!!

Noul patriarh filocatolic al Serbiei – Irineu, care a apelat după cum se vede şi la mijloacele juridice internaţionale, înainte de a reuşi să calce pragul Patriarhiei şi să fie întronizat, a început epurarea Bisericii Ortodoxe Sârbe ANAPODA. Comportamentul lui şi al celor asemenea lui este ticălos şi preaticălos. Sunt fără frică de Dumnezeu şi fără ruşine.

Sau sunt mincinoşi sau nu ştiu ce li se întâmplă

Au spus la început că arhimandritul Simeon a delapidat 300.000 de euro, în perioada 2004-2009, pentru ca după puţin timp să ridice suma fulminant „la multe sute de mii de euro” şi să aterizeze anormal după puţin timp la suma de 73.000 de euro. Vă trimitem la site-urile de mai jos pentru a înţelege inconsecvenţa cuvintelor lor. Pot să ne spună aceşti domni ai globalizării, de ce cresc şi scad atât de anormal sumele?

URMĂRIŢI DRUMUL LOR

Site-ul sârbesc, care a preluat ştirea probabil de pe Romfea, scrie că părintele Simeon a delapidat bani „care se ridică la multe sute de mii de euro”???

«Protiv arhimadrita Simeona, bivšeg igumana manastira Banjska i smenjenog arhijerejskog zamenika Eparhije raško-prizrenske podneta je krivična prijava Višem tužilaštvu u Beogradu, a na teret mu se stavljaju finansijske zloupotrebe eparhijskih fondova u iznosu od više stotina hiljada evra – Dacic: Συμεών Vilovski συνελήφθησαν στην Ελλάδα

11. 2010η Mart | 15:36 | Πηγή: Beta.

Romfea.gr, care a postat primul ştirea, pe 9-03-2010, scrie:

După depunerea sa din egumenia Sfintei Mănăstiri a Sfântului Ştefan (Banjska) şi din postul de secretar al episcopului de Raşka şi Prizren, părintele Simeon este denunţat de către Biserică şi Poliţie pentru delapidarea a sute de mii de euro, de care s-ar fi folosit în interes propriu... (Comunicatul Biroului de informare al Patriarhiei Serbiei referitor la arhimandritul Simeon Vilovski).

După patru zile Romfea.gr scrie:

Arhimandritul Simeon, care a fost arestat în Pereia, este acuzat că în calitatea sa de casier al Consiliului Administrativ al instituţiei de resort cu răspunderea restaurării mănăstirilor, a folosit fraudulos o sumă care depăşeşte 73.000 de euro şi este urmărit cu ordin de arestare din partea Tribunalului Suprem din Belgrad (Romfea.gr, 13-3-2010).

Şi fireşte că Romfea.gr nu inventează informaţiile, ci le preia din sursele prigonitorilor.

TRAGEŢI SINGURI CONCLUZIILE

Să nu se neliniştească însă. Nu va întârzia să iasă şi pentru ei un ordin de arestare, nu din partea tribunalelor internaţionale pământeşti, pe care bătrânul episcop, părintele Augustin, le numeşte cârpe pentru păianjeni, deoarece prind muştele mici, în timp ce marii rechini găuresc cârpa pentru păianjeni a justiţiei şi scapă. Va veni la un moment dat un ordin de arestare pentru noi toţi. Să facem aşadar ce putem pentru cultivarea noastră duhovnicească şi să fim alături de cei prigoniţi pentru dreptate, fraţii noştri, ca să avem răspuns bun de apărare înaintea Judecătorului Ceresc.

LUAŢI AMINTE LA ÎNCĂ CEVA

Episcopul Artemie este cunoscut pentru luptele sale împotriva independenţei Kosovo şi a fost întotdeauna în prima linie împotriva ecumenismului. A dat o luptă împotriva ecumeniştilor şi a semnat împotriva lor „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”. Părintele Simeon este clericul care a tradus în sârbeşte „MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI” şi pentru aceasta este prigonit.

Patriarhul Bartolomeu, care împarte Corane şi primeşte onoruri din partea sinagogilor evreieşti şi a arhi-masonilor, a încercat să îi ameninţe şi pe ierarhii elini şi să-i intimideze pe clericii şi monahii, care au semnat „Mărturisirea de Credinţă...”, însă nu a reuşit. După cum s-a dovedit, Elada nu este Serbia. Propunerea lui către Arhiepiscopul Atenelor şi către Ierarhia Eladei a fost aruncată la coşul de gunoi, împreună cu recursul Patriarhiei. A vrut să-l reabiliteze pe coechipierul lui ecumenist, Panteleimon Bezanitis, fost de Attica, care a parascandalizat poporul elin cu isprăvile sale.

De unii ca aceştia au nevoie; prin astfel de persoane îşi promovează planurile lor satanice!!

ACUZAŢIILE NU AU NICI UN TEMEI

Părintele Simeon Vilovski spune că acuzaţiile sunt fără temei şi neagă orice acuzaţie. Banii i-a cheltuit în restaurarea bisericilor şi mănăstirilor sârbeşti din Kosovo şi Metohia.

Avocatul său, domnul Tapušković, a spus că ancheta va arăta unde au mers banii, dacă a pus ceva în buzunarul său sau i-a cheltuit pe toţi în investiţii bisericeşti (http://www.rtv.rs/sr_lat/hronika/vilovski-negira-optuzbe-da-je-prisvojio-novac-_178266.html).

De asemenea, părintele Simeon cere să nu fie repatriat, deoarece este prigonit de Biserica locală. Şi e normal, din partea unor astfel de episcopi, care emit ordine de arestare, fără a se face un proces, poate cineva să aştepte dreptate?

SITE-UL ΑΠΟΤΕΙΧΙΣΗ reproduce textul tradus mai sus adăugând:

Un plan de prefabricată exterminare

a lui Artemie şi a arhimandritului Simeon

Vinovaţii de prigoana organizată împotriva lui Artemie sunt cei trei trădători ai lui POPOVICI, purtătorii de cuvânt ai americanilor: Atanasie Jeftici, Irineu Bulovici şi Amfilohie Radovici.

Papa le-a dăruit chiar şi inele.

Pe ARTEMIE au încercat să-l scoată şi bolnav mintal.

Toţi trei sunt inovaţionişti şi neovarlaamiţi.

Ucenici ai lui Iannara şi ai faimosului Zizioulas.

Toate acuzaţiile împotriva părintelui Simeon sunt false şi ticluite.

Autorităţile juridice ale Serbiei îi refuză părintelui Simeon până şi prezenţa unui avocat.

False şi mincinoase sunt şi cele despre chemarea sa pentru a fi depus.

A fost emis un ordin cu date false.

Au refuzat avocatului trimis oferirea oricăror date existente.

Nu există nimic împotriva lor.

Toate sunt minciuni şi calomnii.

Părintele Simeon nu are nici livreturi, nici apartamente în Tesalonic.

Toate sunt MINCIUNI ale lui Atanasie JEVTICI.

POPORUL RĂSPUNDE

Citim astăzi pe Romfea.gr:

„Locţiitorul Sfintei Mitropolii de Raşka şi Prizren, Episcopul Atanasie Jevtici, a săvârşit sâmbătă 13 martie 2010, Sfânta Liturghie în Mănăstirea Gracianiţa din Kosovo, care se află la 10 km de Priştina.

La Sfânta Liturghie au participat Egumenul Kiril şi opt preoţi, iar în biserică credincioşii nu au depăşit numărul de 50 de persoane”.

Aţi observat? Numărul preoţilor, care probabil că se tem de mânia episcopului pensionar, este aproape acelaşi cu cel al credincioşilor!

Şi încă ceva. Saiturile sârbeşti au scris că episcopul Artemie este ţinut închis în mănăstirea de mai sus, iar Jevtici nu-i îngăduie să acorde vreun interviu fără permisiunea lui! Dacă este adevărat – şi de ce n-ar fi? - , poporul i-a dat o lecţie. Şi o nedumerire: Episcopul Artemie de ce nu a slujit împreună cu el?!

(traducere de ierom. Fotie după http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=10332)

La ziua pomenirii lui, Părintele Iustin Popovici i-a unit pentru puţin pe fiii lui duhovniceşti

2010-04-15T15:08:00.004+03:00

La ziua pomenirii lui,

Părintele Iustin Popovici

i-a unit pentru puţin pe fiii lui duhovniceşti

La Mănăstirea Celie, lângă Valievo, pe 7 aprilie 2010, obştea monastică a sărbătorit Bunavestire de ziua naşterii şi adormirii Cuviosului Stareţ Iustin Popovici.

La Dumnezeiasca Liturghie a fost protos Înaltpreasfinţitul Mitropolit Irineu Bulovici de Başka, coliturghisind cu el episcopul Artemie Radosavievici, Atanasie Jevtici, Locţiitorul Mitropoliei de Raşka Prizren-Kosovo şi Metohia, Înaltpreasfinţitul Lavrentie Sabaţ, Episcopul Teodosie de Lipliana şi Înaltpreasfinţitul Milutin de Valievo.

(traducere I.F. cf. http://aktines.blogspot.com/2010/04/blog-post_6220.html)

Comunicat de presa al Sfintei Mitropolii de Pireu

2010-04-15T11:40:00.002+03:00

SFÂNTA MITROPOLIE DE PIREU,

BIROUL DE PRESĂ ŞI RELAŢII CU PUBLICUL

Ἀκτή Θεμιστοκλέους 190, 185 39 ΠΕΙΡΑΙΕΥΣ, Τηλ. +30 210 4514833 (ἐσωτ. 19) Fax +310 210 4528332

COMUNICAT DE PRESĂ

Sfânta Mitropolie de Pireu organizează miercuri, 28 aprilie a.c., la orele 4:30 PM în Staţia Păcii şi Prieteniei, N. Faliro, Pireu (Sala ”Melina Mercury”), cu intrare liberă, Conferinţa cu problematică teologică, conform programului anexat, cu tema de interes pan-creştin: ”Primat” – Sinodalitatea şi Unitatea Bisericii.

Vor conferenţia:

1. ÎPS Serafim, Mitropolit de Pireu – ”Papismul ca problemă eclesiologică ”

2. Ierom. Luca Grigoriatul – ”Privilegiile de onoare şi Unitatea Bisericii în primul mileniu”

3. Protopresbiter Gheorghios Metallinos, profesor al Universităţii din Atena – ”Încercări unioniste după schismă”

4. Protopresbiter Theodoros Zissis, profesor al Universităţii din Tesalonic – ”Uniaţia ca model al unei false unităţi. Limitele diversităţii în raport cu Unitatea”

5. Preotul Anastasios Gotzopoulos – ”Evaluare canonică a primatului papal”

6. Dimitrios Tselenghidis, profesor al Universităţii din Tesalonic – ”Funcţionarea unităţii Bisericii. Eronatele presupoziţii teologice ale primatului papal ”

7. Aristidis Papadakis, profesor al Universităţii din Maryland, USA – ”Evoluţia primatului papal (1000-1453). Evaluare istorică ”

Prezenţa dumneavoastră va constitui o dinamizare a Adevărului Nedespărţitei noastre Biserici Ortodoxe.

DIN PARTEA SFINTEI MITROPOLII DE PIREU

(traducere: I.F. după http://aktines.blogspot.com/)

Sfânta Mănăstire Zografu din Sfântul Munte – Epistola de semnare a Mărturisirii de Credinţă

2010-04-15T06:50:00.002+03:00

Sfânta Mănăstire Zografu din Sfântul Munte

– Epistola de semnare a Mărturisirii de Credinţă

Sfânta Mănăstire Zografu,

Sfântul Munte Athos

Către Sinaxa clericilor şi monahilor ortodocşi din Tesalonic

În Sfânta Mănăstire Zografu,

30.03.2010

Cinstiţi şi iubiţi în Hristos Părinţi şi fraţi,

Prin prezenta noastră scrisoare mănăstirească, întărită cu pecetea şi semnătura noastră, ne exprimăm călduroasele mulţumiri pentru „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”, pe care aţi trimis-o Sfintei noastre Mănăstiri.

Mărturisim că obştea Mănăstirii noastre împărtăşeşte deopotrivă îndreptăţita Voastră nelinişte pentru cultivarea şi răspândirea sistematică a ecumenismului. De aceea, încheind cu multă dragoste în Domnul, semnăm această Mărturisire cu simţăminte de responsabilitate.

Egumenul Sfintei Mănăstiri Zografu, Arhim. Ambrozie şi fraţii în Hristos, cei dimpreună cu mine.

(traducere: I.F., sursa: http://impantokratoros.gr/ieramonhzwgrafou-omologipistews.el.aspx)

Epistola Mitropolitului Artemie către Patriarhul Serbiei

2010-03-16T10:13:00.003+02:00

Epistola Mitropolitului Artemie

către Patriarhul Serbiei

Artemie,

Mitropolit ortodox

al Bisericii Ortodoxe Sârbe,

Nr. Prot. 06

22.02.2010,

Prizren - Sfânta Mănăstire Graceaniţa

Sanctităţii Sale, Domnului Irineu,
Patriarhul Serbiei,

Belgrad

Sanctitate,

Am simţit nevoia să Vă scriem chiar cu câteva zile în urmă. Nu am avut însă puterea, fiind epuizaţi de acest linşaj nemaiauzit şi ruşinos pentru istoria Bisericii prin intermediul mass-mediei, care ne-a surprins ca şi cascadele Niagarei. Acest lucru nu este consecinţa vreunui dezastru natural, ci a unei campanii puternice, intenţionate şi orchestrate.

Mi-amintesc că în cadrul întrunirii Permanenţei Sfântului Sinod care a avut loc pe 13 februarie 2010, printre altele, s-a lansat apelul: „Nu mass-mediei!”. Şi s-a explicat cauza: „Nu este bine să dezlănţuim disensiunile dintre noi prin intermediul mass-mediei”. Am acceptat asta, ca şi celelalte hotărâri ale Sinodului, şi de atunci până acum nu am dat niciun comunicat către niciun mijloc de informare în masă. Sub niciun motiv. Am crezut că această regulă e valabilă pentru ambele părţi şi că toţi vor respecta această lege de aur. Din nefericire, nu s-a întâmplat aşa. Cealaltă parte este prezentă zilnic în mass-media: declaraţii, comunicate, comentarii. Aceasta presupune însă crearea unei imagini doar pentru un punct de vedere unilateral. Poporul însă trebuie să ştie adevărul. Şi ceea ce se emite de către mass-media (ziare) nu este adevărat. Nu este unicul şi desăvârşitul adevăr. Şi în vechea Romă era valabilă regula: „Să fie ascultată şi partea cealaltă”; şi astăzi, în secolul XXI, în Biserica lui Dumnezeu, acest lucru Ne este interzis. Dacă pentru popor este rea, vătămătoare şi scandalizatoare „dezlănţuirea divergenţelor” prin intermediul mass-mediei, atunci tot atât de rea, vătămătoare şi scandalizatoare este continua „dezlănţuire a focului” doar dintr-o parte. Şi acţiunea aceasta cu rafale de împuşcături. Cu toate mijloacele. Noi nu avem posibilitatea să spunem public adevărul nostru, sau cel puţin, părerea noastră asupra problemei. Şi chiar dacă îl spun prin orice modalitate, atunci vin judecăţile despre „lipsa de respect” faţă de autorităţile bisericeşti, şi – mă fac de ruşine. Ca şi cum s-ar vrea „să mă mănânce oculta”, să dispar undeva necunoscut, să dispar muţeşte. Cu un astfel de joc, nu sunt de acord. Din acest motiv Vă scriu.

În ciuda Comunicatului oficial al Sinodului, care era obligatoriu şi suficient, după părerea noastră, din nefericire, nu s-a oprit aici. De zece zile, toate mijloacele mass-media, tipărite şi electronice, sunt pline de declaraţii, comunicate, interviuri, în care se analizează cu cruzime, se comentează, se suspectează, se denigrează, se condamnă episcopul Artemie şi colaboratorii săi pentru toţi şi pentru toate. Fără control, fără dovezi, fără jenă şi ruşine. Toate sunt „se presupune”, „se zice” şi „se bănuieşte” etc.

În această campanie murdară participă şi rivalizează Locţiitorul, fostul episcop Atanasie de Herţegovina, şi membrul Sfântului Sinod, actualul episcop de Herţegovina – Grigorie: cine va folosi cele mai grele şi mai dureroase cuvinte, prin care să Ne ofenseze cât mai mult posibil. Oriunde merge, Episcopul Atanasie vorbeşte poporului despre „păcatele celuilalt” (ale mele şi ale colaboratorilor mei), otrăvind sufletele ascultătorilor, pregătindu-i pentru linşajul celor pe care îi atacă. Aceasta o face şi înaintea monahilor mei (în mănăstirea Banişca, 19.02.2010). Oriunde merge, varsă otravă şi seamănă discordia. Nu-i lasă în pace nici pe ceilalţi episcopi, numindu-i cu diferite nume, poate pentru „instruirea” fraţilor. Distruge (în sens duhovnicesc) toate câte am construit şi făcut aici vreme de 19 ani. A venit, conform hotărârii Permanenţei Sfântului Sinod, „să aranjeze situaţia” în Mitropolia de Raşca-Prizren. Dar această situaţie, care se creează acum, este tragică pentru Mitropolia de Raşka-Prizren şi pentru tot poporul sârb, în special cel din Kosovo şi Metohia. În acest fel, Kosovo nu este apărat şi ocrotit.

Ca şi cum n-ar fi fost suficient ca publicul să fie informat prin Comunicatul Sfântului Sinod (cum a şi fost) despre iniţierea procedurii şi numirea Locţiitorului. Şi apoi să se efectueze ancheta cu conştiinciozitate şi în detaliu, şi când se vor încredinţa de date, să iasă în public cu ele. Însă acum cum stau lucrurile? Îşi aminteşte cineva de cuvintele lui Hristos: „Dacă cineva va sminti pe unul din aceşti prea mici”? Şi asta nu este o sminteală pentru întregul nostru popor şi spre râsul altor popoare?

Şi încă ceva, Sanctitate. Odată ce aceasta este prima acţiune a Dumneavoastră ca Patriarh sârb, ne temem şi suntem întristaţi sincer, că această campanie, după cum o vedem, va aduce mai mult prejudiciu reputaţiei Dumneavoastră. Poporul mai ştie şi alte lucruri decât cele care se vrea acum să fie impuse. Mulţi au urmărit activitatea Noastră în Kosovo şi Metohia în perioada anterioară; lupta noastră pentru păstrarea poporului nostru pe aceste meleaguri, precum şi a Kosovo-ului şi Metohiei în Serbia, în special în ultimii zece ani.

Nici acest adevăr, creat în pripă şi impus prin campanie, nu va putea să şteargă toate din conştiinţa poporului. Deja se aud multe glasuri care demonstrează cele spuse. Adevărul nu poate să fie ascuns. Acesta, după înţelepciunea populară, „cu cât se îngroapă mai adânc, cu atât mai strălucitor înviază”. Aşa a spus şi Dumnezeu: „Căci nu este nimic tăinuit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască”.

În Hristos frate şi coliturghisitor,

Episcopul Ortodox

+ARTEMIE

(traducere din elină: ML, sursa: http://www.impantokratoros.gr/617C84D2.el.aspx)

Tselenghidis: „Romano-catolicismul nu poate fi considerat Biserică...”

2010-03-16T06:15:00.002+02:00

Tselenghidis:

„Romano-catolicismul

nu poate fi considerat Biserică...”

„Prăpastia e de netrecut, nu au nici un sens dialogurile teologice, dacă nu se rezolvă diferenţele dogmatice…”, a menţionat profesorul Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Aristotelice din Tesalonic, domnul Dimitrios Tselenghidis, vorbind în Larisa.

Profesorul Dimitrie Tselenghidis de la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Aristotelice din Tesalonic, vorbind în dimineaţa zilei de duminică (14.03.2010) la o manifestare ce a fost organizată în Larisa de Uniunea Locală a Teologilor şi Vatra Creştină „Apostolul Pavel”, şi-a exprimat teza că romano-catolicismul şi protestantismul nu pot fi considerate biserici şi că ele constituie „erezii”.

Dezvoltându-şi tema - „Importanţa dogmei în dialogurile cu eterodocşii pentru unitatea în Hristos”, domnul Tselenghidis a accentuat că dogma, fiind indicele şi mărturia gândirii ortodoxe, ar trebui să constituie condiţia primă şi de bază în calea unui dialog care are ca scop readucerea celor rătăciţi în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. A subliniat că această Biserică nu este alta decât cea Ortodoxă, din care însă - cum a subliniat vorbitorul - romano-catolicii s-au desprins în 1054, din pricina deviaţiilor lor dogmatice, cea mai gravă fiind cea a filioque-lui, în baza căreia Sfântul Duh nu purcede doar din Tatăl (conform cu formularea ortodoxă din Simbolul Credinţei), ci şi de la Fiul.

Domnul Tselenghidis a exprimat teze diferite de cele ale Patriarhiei (Constantinopolului), Bisericii Eladei şi altor Biserici Ortodoxe Autocefale (care, pe de-o parte consideră eretice dogmele romano-catolicilor referitoare la filioque şi primatul papal, dar nu consideră eretică şi întreaga biserică romano-catolică, pentru că nu a existat în acest sens vreo hotărâre a unui Sinod Ecumenic), susţinând că romano-catolicismul, din clipa în care a falsificat dogma, a pierdut harul dumnezeiesc, a căzut din Biserică, prin urmare a încetat să fie Biserică, constituind o comunitate creştină eretică. Vorbitorul a apreciat că în realitate prăpastia cu caracter eclesial dintre cele două părţi – ortodoxă şi romano-catolică – este pentru moment de nedepăşit, fapt care, după părerea mea, se datorează metodei eronate a dialogului teologic, adică abordării dialogului „în aceiaşi termeni (de pe aceleaşi poziţii)” cu actualele diferenţe dogmatice. Dacă nu se înlătură abaterea romano-catolicilor de la dogmă, dialogurile nu au nicio noimă esenţială...”, a concluzionat vorbitorul.

La manifestaţie au fost de faţă: Înaltpreasfinţitul Mitropolit Ignatios de Larisa şi Târnovo, care a fost de acord cu poziţiile mărturisitoare – cum le-a caracterizat – ale profesorului vorbitor, preşedintele Vetrei Creştine din Larisa „Apostolul Pavel”, profesorul curent de la Universitatea Ionios, domnul Atanasios Evstathios, preşedintele Uniunii Locale a Teologilor (filială al Uniunii Panelenice a Teologilor), domnul Vas. Sterghioulis, directorul Învăţământului Gimnazial-Liceal şi vicepreşedintele Uniunii Teologilor, domnul Ioannis Karamitros, secretarul general şi membrul Comisiei Directoare a Uniunii Teologilor, domnii Evag. Kouvaras şi Haris Andreopoulos, primarul de Ampelona şi doctorul în teologie, domnul Atanasios Hrisoverghis, preşedintele Asociaţiei Sarakatsaneon din Larisa, domnul Stelios Sourlas, fostul preşedinte al Asociaţiei Juridice, domnul Fer. Nanis, reprezentanţi ai altor instituţii locale şi multă lume.

(traducere: ML; sursa: http://religiousnet.blogspot.com/2010/03/blog-post_14.html)

Părintele Iustin Popovici: Omilie la Duminica a IV-a din Post

2010-03-14T15:00:00.002+02:00

Părintele Iustin Popovici:

Omilie la Duminica a IV-a din Post

(Duminica Sf. Ioan Scărarul)

De ce Biserica îl aşează pe acest sfânt în mijlocul Postului, ca pe cea mai sfântă icoană, ca să privească toţi la el? Sfântul Ioan Scărarul. Cine este acesta?

Este omul care a trăit şi a scris "Scara Raiului", care a trăit suişul omului din iad până în cer, până în rai. El a trăit Scara de pe pământ până la cer, scara care se întinde din adâncul iadului omului până în culmea raiului. A trăit şi a scris. Om foarte învăţat, foarte citit. Om care şi-a dus sufletul pe calea lui Hristos, care l-a ndus cu totul din iad în rai, de la diavol la Dumnezeu, de la păcat la nepăcătuire şi care, cu dumnezeiască înţelepciune, ne-a descris toată această cale, adică ce trăieşte omul luptându-se cu orice diavol care se află în spatele păcatului.

Cu păcatul ne luptă diavolul, şi pe mine, şi pe tine, fratele meu şi sora mea. Te luptă cu orice păcat. Nu rătăci, nu te înşela! Nu crede că vreo putere mică se aruncă asupra ta. Nu! El te atacă, el se aruncă asupra ta! Chiar dacă este doar un gând necurat, doar un gând, să ştii că el se năpusteşte asupra ta. Gând de mândrie, de poftă rea, de iubire de argint... O mulţime nenumărată de gânduri vin asupra ta din toate părţile. Şi tu, ce eşti tu?

O, Scară a Raiului! Cum, părinte Ioane, ai putut să aşezi această Scară a Raiului între pământ şi cer? Demonii nu au rupt-o, nu au tăiat-o, nu au spart-o? Nu!... Postul lui era o flacără, un foc, un incendiu. Ce diavol l-ar fi răbdat? Toţi fugeau panicaţi, toţi demonii fugeau vânaţi de slăvita şi dumnezeiasca lui rugăciune, toţi demonii fugeau de postul lui, toţi demonii dispăreau la rugăciunea lui înflăcărată.

Scara Raiului!

Ce înseamnă ea? Ea reprezintă sfintele virtuţi evanghelice: smerenia, credinţa, postul, blândeţea, răbdarea, bunătatea, frumuseţea, îndurarea, iubirea de adevăr, iubirea lui Hristos, mărturisirea lui Hristos, pătimirile pentru Hristos. Acestea şi altele multe sfinte virtuţi nou-testamentare. Fiecare poruncă a lui Hristos, fraţii mei; aceasta este virtutea. O păzeşti? O împlineşti? De pildă, porunca lui despre post o păzeşti, o împlineşti? Postul este o sfântă virtute, este o treaptă a scării de pe pământ la cer. Postul, binecuvântatul post, precum şi toată Scara de pe pământ la cer.

Fiecare virtute este un mic rai! Fiecare virtute nutreşte sufletul tău, îl face fericit, coboară în sufletul tău odihna dumnezeiască, cerească. Fiecare virtute este o treaptă de aur şi de diamant pe Scara mântuirii tale, pe Scara care uneşte pământul cu cerul, care se întinde din iadul tău până în raiul tău. De aceea, nici una din ele nu este niciodată singură. Credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos nu este niciodată singură. Se manifestă prin rugăciune, prin post, prin milostenie, prin smerenie, prin pătimirile pentru aproapele. Nu doar se manifestă, dar fiecare virtute trăieşte, pentru că există o altă virtute. Credinţa trăieşte prin rugăciune, rugăciunea trăieşte prin post, postul se nutreşte cu rugăciunea, postul se nutreşte cu iubirea, iubirea cu îndurarea. Astfel, fiecare virtute trăieşte prin alta. Şi atunci când o virtute se sălăşluieşte în sufletul tău, toate celelalte vor urma, toate încet-încet de la ea vor proveni şi se vor dezvolta prin ea şi împreună cu ea.

Da! Scara Raiului. Depinde de tine. Spui că postesc cu frică de Dumnezeu, cu evlavie, cu plâns, cu lacrimi. După aceea însă le părăsesc. Iată, am început să construiesc Scara şi eu însumi am dărâmat-o, am spart-o. Tu iarăşi, tu posteşti deseori, te înfrânezi de la orice hrană trupească, dar iată, în vremea postirii laşi să se sălăşluiască în sufletul tău păcatul, să se semene în sufletul tău diferite gânduri, dorinţe necurate. De tine ţine să le izgoneşti imediat departe de tine cu rugăciunea, cu plânsul, cu citirea sau cu orice altă nevoinţă. Dar, dacă tu în timp ce posteşti îţi hrăneşti sufletul cu vreun păcat sau cu vreo patimă ascunsă, iată!, tu, deşi începi să zideşti una câte una treptele postirii de pe pământ la cer, tu însuţi iarăşi le dărâmi, le distrugi.

Postul pretinde îndurare, smerenie, blândeţe! Toate acestea merg împreună. Este ca o colaborare între zidari al căror superior este rugăciunea. Ea este marele zidar, arhitectul, marele meşter al vieţii noastre duhovniceşti, al dorinţelor noastre duhovniceşti, al Scării pe care o vom aşeza între cer şi pământ. Rugăciunea deţine primul loc. Când rugăciunea se va sălăşlui în inima ta şi aceasta arde de setea neîntreruptă după Domnul, când pe El Îl va privi continuu, pe El Îl va simţi continuu, atunci prin rugăciune introduci în sufletul tău toate celelalte virtuţi. Atunci, meşterul (rugăciunea) are cei mai buni zidari. Zideşte repede-repede minunate scări de pe pământ la cer, scările urcuşurilor tale treptate către Dumnezeu, către desăvârşirea Lui. Când ai putere, rugăciune puternică, atunci nici un post nu-ţi va fi greu, nici o iubire nu-ţi va fi cu neputinţă. Sfântă iubire evanghelică! Rugăciunea sfinţeşte toate înlăuntrul tău, fiecare nevoinţă a ta, fiecare gând al tău, fiecare simţământ al tău, fiecare dispoziţie a ta. Rugăciunea! Puterea dumnezeiască pe care ne-a dat-o Domnul spre a ne sfinţi orice este înlăuntrul nostru, în sufletul nostru. Rugăciunea te uneşte cu Domnul cel Atotîndurător şi El varsă în inima ta împreună-pătimirea pentru tot omul, pentru păcătos, pentru fratele care este neputincios ca şi tine, care cade ca şi tine, dar care se poate scula ca şi tine; care are nevoie însă de ajutorul tău frăţesc, de ajutorul tău în rugăciune, de ajutorul tău bisericesc. Atunci, când dai un ajutor, fără îndoială îţi vei zidi Scara ta, Scara care te duce din iadul tău în raiul tău. Atunci, cu siguranţă, în inimă vei urca din treaptă în treaptă, din virtute în virtute şi vei ajunge astfel în vârful scării, în cer, te vei muta în cer, te vei muta în raiul ceresc.

Toate le avem! Şi tu, şi eu: nouă Fericiri, nouă Sfinte Virtuţi evanghelice. Aceasta este Evanghelia Postului, Evanghelia Sfântului Ioan Scărarul. Virtuţi, fraţilor, mari virtuţi. Nevoinţele grele ale postirii, rugăciunii, smereniei, Domnul le-a prezentat ca fericiri. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor. (Matei 5, 3).

Smerenia! Aceasta este începutul vieţii creştine, aceasta este începutul credinţei noastre, aceasta este începutul virtuţii noastre, aceasta este începutul ridicării noastre la cer, aceasta este temelia Scării noastre. Doamne, eu sunt un nimic, Tu eşti Totul! Eu nimic, Tu totul! Mintea mea este nimic înaintea Minţii Tale. Duhul meu este nimic înaintea Duhului Tău, inima mea, cunoaşterea mea... O! nimic, nimic înaintea cunoaşterii Tale, Doamne! Eu, nimic, nimic... Şi după aceste nenumărate nimicuri, alte nimicuri. Acesta sunt eu înaintea Ta, Doamne!

Smerenia! Aceasta este prima sfântă virtute, prima virtute creştină! Toate încep de la ea...

Dar noi, creştinii lumii acesteia, care construim Scara mântuirii noastre, întotdeauna suntem în pericol din partea puterilor necurate. Cine sunt acestea? Păcatele, păcatele noastre, patimile noastre. Şi în spatele acestora, diavolul... După cum sfintele virtuţi zidesc Scara cerească între cer şi pământ, aşa şi păcatele noastre fac o Scară către iad. Fiecare păcat. Dacă există păcat în sufletul tău, ia aminte! Dacă ţii ură în sufletul tău una, două, cincizeci de zile, ia aminte pentru a vedea în ce iad s-a transformat sufletul tău. La fel dacă ţii mânie, iubire de arginţi, vreo dorinţă ruşinoasă. Şi tu... Ce faci? Într-adevăr, singur îţi pregăteşti o Scară către iad.

Dar Domnul nostru Cel Bun ne dăruieşte un exemplu minunat. Iată, în mijlocul Postului, ne pune înainte pe minunatul Sfânt Ioan Scărarul, cel cu nume mare. În întregime străluceşte de sfintele virtuţi evanghelice. Îl vedem cum se urcă repede şi cu înţelepciune pe Scara Raiului, pe care a pus-o între cer şi pământ. Ca dascăl, ca sfânt călăuzitor, ne dăruieşte Scara lui nouă, creştinilor, pentru a urca de la iad la Rai, de la diavol la Dumnezeu, de pe pământ la cer.

Doresc ca milostivul şi marele Sfânt al nostru, Ioan Scărarul, să ne ducă de mână în luptele noastre împotriva păcatelor noastre, având ca ţintă sfintele virtuţi. Să zidim şi noi, cu ajutorul său, Scara noastră proprie şi urmându-l, să ajungem în Împărăţia Cerurilor, în Rai, unde există toate odihnele cele cereşti, toate bucuriile cele veşnice, unde împreună cu el, acolo, Îl vom slăvi pe Împăratul tuturor acelor bunătăţi, pe Împăratul Cel veşnic al Împărăţiei cereşti, pe Domnul Iisus Hristos, Căruia slava şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(traducere din elină: monahul Leontie;

sursa: http://aktines.blogspot.com/2010/03/blog-post_6645.html)

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: Lectura apostolică din Duminica a IV – a din Post

2010-03-13T15:47:00.002+02:00

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS:

Lectura apostolică din Duminica a IV – a din Post

(Evrei 6, 13– 20)

Cu cât studiază cineva mai mult cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult se încredinţează că dreapta credinţă în Dumnezeu dăruieşte omului şi binecuvântare şi fericire.

Dimpotrivă, atunci când omul nu cunoaşte voia lui Dumnezeu, sfârşeşte nefericit, deoarece nu are printre altele, pe ce să-şi întemeieze viaţa.

Dacă cel credincios se sprijină pe Dumnezeu şi pe Evanghelie şi pe făgăduinţele Lui, cel necredincios se chinuie în golurile sale existenţiale şi în greutăţile de zi cu zi.

Tocmai aceste adevăruri, adică al sprijinirii, al întemeierii şi al speranţei omului credincios, ni le subliniază şi apostolul în lectura din Duminica a IV – a din Post.

Dacă studiem textul, vom vedea că dumnezeiescul apostol vorbeşte despre patriarhul Avraam şi spune că acestuia Dumnezeu i-a făgăduit că va avea o mulţime de urmaşi. Fireşte, lucrul acesta depăşea hotarele firii, de vreme ce Avraam era bătrân, iar soţia lui, Sarra, nu era doar stearpă, ci şi la o vârstă înaintată. Când însă Dumnezeu promite ceva, nu se poate ca acel lucru să nu se realizeze totalmente, „căci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”. Aşadar, tot aşa, şi în acest caz pe care-l analizăm, Avraam a primit ceea ce credea şi aştepta neclintit de la Dumnezeu. A dobândit adică pe fiul său Isaac şi în consecinţă urmaşii lui trupeşti au fost foarte numeroşi, generaţii întregi. Dar urmaşii trupeşti din Isaac, adică cei care vor moşteni şi credinţa strămoşului Avraam, au fost nenumăraţi ca şi stelele cerului. Şi aceştia sunt toţi credincioşii şi sfinţii care constituie „norul sfinţilor şi al celor mântuiţi”, dar şi nenumăraţii membri ai Bisericii noastre luptătoare, de la începutul până la sfârşitul veacurilor.

Am spus la început, iubiţii mei, că dreapta credinţă în Dumnezeu dăruieşte omului binecuvântare şi fericire. De ce oare? Pentru că creştinul credincios are importante puncte de sprijin pe care îşi întemeiază viaţa în mod autentic. Şi precum Avraam a avut făgăduinţele lui Dumnezeu, aşa şi fiecare om, care se încredinţează pe el însuşi iubirii lui Dumnezeu, primeşte dumnezeieştile făgăduinţe, atât în prezent, cât şi în viitor.

Această dispoziţie, adică încredinţarea în atotputernicia lui Dumnezeu şi lupta conştientă pentru împlinirea dumnezeieştilor porunci, dăruieşte omului preţioasa binecuvântare cu toate manifestările ei cereşti.

Tocmai această stare îl face pe om să nu se împiedice de greutăţile pe care, fără îndoială, însăşi viaţa i le aduce, ci îl ajută să-şi îndrepte privirea către însuşi Domnul şi să contemple urmările încercărilor, pregustând fericirea de care se va desfăta în întregime la sfârşitul luptei.

Dar poate că va întreba acum cineva: Care sunt aceste făgăduinţe şi promisiuni pe care ni le-a făcut Dumnezeu şi pe care credinţa noastră le poate traduce în viaţă? Sunt două feluri de promisiuni: cele care se referă la viaţa de aici şi cele care au a face cu viitorul nostru; cu veşnicul, binecuvântatul şi fericitul nostru viitor. Şi în ceea ce priveşte această viaţă vremelnică, avem de pildă făgăduinţa chiar din partea Domnului Iisus, că El ne va dărui întotdeauna tot ce ne este necesar şi în consecinţă nu va trebui să ne îngrijim şi să ne neliniştim cum fac cei necredincioşi; în general, toţi aceia care nu trăiesc conştient viaţa harului. Iar în ceea ce priveşte acum viitorul nostru, nu ar trebui să uităm niciodată că El însuşi, Domnul, va veni iarăşi întru slavă „să judece viii şi morţii” şi „împărăţiei Lui nu este sfârşit”.

Fraţii mei, multe şi mişcătoare sunt făgăduinţele lui Dumnezeu faţă de noi, oamenii. Însă tema nu este atât promisiunile şi dumnezeieştile făgăduinţe care cu siguranţă se vor împlini. Ceea ce ar trebui să înţelegem este faptul că tema suntem noi înşine. Adică, dacă credem cu desăvârşire şi dacă încercăm să trăim preasfânta şi mântuitoare voie a Dumnezeului nostru. De asemenea, un alt element de bază în capitolul vieţii duhovniceşti este să dispunem de răbdare şi să nu ne neliniştim. Adică să învăţăm să aşteptăm fără să ne clătinăm. Să rămânem netulburaţi şi paşnici când vedem că toate lângă noi îşi pierd echilibrul şi se prăbuşesc. Iar în mod deosebit în epoca cu două feţe în care trăim, când vedem „că sunt înşelaţi chiar şi cei aleşi”, noi să rămânem desigur prin harul lui Dumnezeu - tari şi neclintiţi în Dogma Dreaptă şi în morala evanghelică. Din nefericire, mediul nostru este de rea credinţă şi superficial din punct de vedere moral şi dezorientat dogmatic. Aşadar, este nevoie de credinţa noastră. Credinţa noastră Ortodoxă să fie continuă, răbdătoare şi fierbinte, ca prin binecuvântarea lui Dumnezeu să simţim în fiinţa noastră pace, iubire, putere şi rezistenţă.

Dacă se va întâmpla asta, atunci şi „cealaltă vreme a vieţii noastre” o vom străbate „în pace şi întru pocăinţă”, dar şi atunci când va veni binecuvântatul nostru ceas, însuşi Începătorul credinţei noastre, Domnul Iisus Hristos, ne va dărui veşnica Sa împărăţie, adică desfătarea slavei celei cereşti. Amin.

(traducere din elină: monahul Leontie)

TRONUL HARULUI

2010-03-13T11:25:00.003+02:00

Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina

la Duminica a III – a din Post

(a Închinării Crucii)

(Evrei 4, 14 – 5, 6)

TRONUL HARULUI

„Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit”.

Iubiţilor, în Apostolul Duminicii de astăzi, care se numeşte Duminica Închinării Crucii, Apostolul Pavel vorbeşte despre un tron. Îl numeşte tronul harului şi ne cheamă să alergăm la acest tron. Dar ce este acest tron al harului şi cine stă pe el?

MITROPOLITUL AUGUSTIN KANDIOTIS: Omilie la Sfântul Teofan Mărturisitorul

2010-03-11T15:19:00.001+02:00

MITROPOLITUL AUGUSTIN KANDIOTIS:

Omilie la Sfântul Teofan Mărturisitorul

(12 martie)

EXILAT ÎN SAMOTRACIA

Biserica, iubiţilor, Biserica este ca şi cerul. Cerul este plin de stele. Unele sunt mici, altele sunt mari. Toate strălucesc noaptea. Ziua străluceşte cea mai mare stea, care se numeşte soare. Aşa este şi Biserica: un cer, un cer duhovnicesc. Soare este Hristos.

Sfinţii 40 de Mucenici

2010-03-11T14:41:00.003+02:00

Sfinţii 40 de Mucenici

Despre cei 40 de Mucenici pe care-i prăznuim vom vorbi astăzi. Voi încerca să ofer pomenirii lor câteva flori.

† Episcopul Augustin

(Kozani, 8.03.1964)

O BIBLIE MONDIALĂ?

2010-03-09T14:07:00.002+02:00

O BIBLIE MONDIALĂ?

CEALALTA FATA A PROFESORULUI AGOURIDIS

Deoarece după adormirea respectabilului profesor al Facultăţii de Teologie din Atena, Savva Agouridis, în februarie 2009, s-a accentuat unilateral contribuţia sa în literatura noastră teologică, dăm publicităţii aici – fără frică şi fără patimă şi cu unicul scop de a respecta adevărul istoric – documentele de mai jos.

PRIMUL DOCUMENT

UNIVERSITATEA ARISTOTELICĂ TESALONIC

FACULTATEA DE TEOLOGIE

CATEDRA DE TEOLOGIE PASTORALĂ ŞI SOCIALĂ

COMUNICAT

Catedra de Teologie Pastorală şi Socială a Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Aristotelice din Tesalonic la Adunarea Generală nr. 186 din 19-1-1996, în urma informaţiilor cum că profesori ai Facultăţilor de Teologie Ortodoxă întreţin contacte de strânsă colaborare cu mişcarea coreanului San Miung Moon, întemeietorul auto-intitulatei „Biserici Unioniste”, care a fost caracterizat de către Biserică drept ereziarh, exprimă profunda ei întristare pentru aceste acţiuni ale anumitor confraţi şi condamnă orice iniţiativă de participare activă în mişcările parareligioase.

Numitul ereziarh, care susţine că a primit poruncă de la Hristos pentru înfiinţarea mişcării lui, urmăreşte falsificarea adevărului creştin şi înşeală pleroma Bisericii, susţinând că este domnul celei de a doua veniri.

Se semnalează că instituţiile bisericeşti au interzis orice contact cu ereticii nepocăiţi şi din acest motiv nu se permite profesorilor din cadrul Facultăţilor de Teologie să nesocotească în mod conştient Tradiţia Bisericii, fie prin participare activă, fie prin colaborare cu mişcările para-religioase, nu doar cu cele de provenienţă îndoielnică, ci şi cu cele de provenienţă suspectă.

Tesalonic 1 februarie 1996

Preşedinte

VASILIOS FANOURGAKIS

Notă „Parakatathiki”: Acest comunicat s-a dat după documentul Sfântului Sinod al Bisericii Eladei sub fericitul Arhiepiscop Serafim, care ceruse ca Facultăţile de Teologie din Atena şi Tesalonic să condamne participarea profesorului Savva Agouridis în organizaţiile falsului mesia coreean San Miung Moon. Celelalte catedre au asurzit şi doar Catedra Pastorală din cadrul Universităţii Aristotelice din Tesalonic a emis Comunicatul de mai sus, fără însă a-l numi pe Savva Agouridis.

AL DOILEA DOCUMENT

Spre consolidarea religiei mondiale?

Pionier este un teolog ortodox.

La porunca falsului mesia coreean Moon s-a creat o comisie mixtă specială pentru scrierea unei Sfinte Scripturi Mondiale (Biblia Ecumenică ? – n.tr.) (World Scripture) având ca bază spiritul lui Moon. După cum se ştie, Moon şi Biserica lui Unionistă se prezintă ca realizarea aşteptărilor eshatologice ale tuturor religiilor din lume, iar pe el însuşi ca Domn al celei de a Doua Veniri, cărui Domn i s-a supus deja lumea spirituală. Ceea ce se aşteaptă este recunoaşterea şi din partea lumii fizice, şi astfel va încremeni Împărăţia lui Dumnezeu pe care a întemeiat-o în 1960 prin „nunta Mielului cu Mireasa” (a patra femeie a lui Moon).

Astfel, Sfânta Scriptură Mondială cuprinde toate „elementele comune” religiilor lumii, după cum se stabilise în spiritul ideologiei lui Moon şi se întregeşte în persoana falsului Mesia, care constituie centrul epocii legământului împlinit împreună cu cea de a patra femeie a lui (noua Evă), chitara împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.

Nenorocirea în acest caz este că din partea Comisiei Mixte, într-o ceremonie specială, au fost predate primele două exemplare ale acestei „Sfinte Scripturi” răsturnate falsului mesia de către un profesor de teologie ortodox grec. În legenda fotografiei respective, în care este reprezentat profesorul deasupra tribunei, oferind exemplarele „adevăraţilor părinţi”, se menţionează: „Dr. Agouridis prezintă Părintelui darul celor două copii special editate ale Sfintei Scripturi Mondiale”.

(Din periodicul Dialogos al „Asociaţiei Interortodoxe de Iniţiative ale Părinţilor”, vol. 3, p.25).

AL TREILEA DOCUMENT

CUVÂNTAREA DE SALUT A LUI AGOURIDIS CĂTRE MOON

„Prea Cucernice Moon, sunteţi un mare deschizător de drumuri şi lider religios. Planurile au dovedit nu numai o superioritate de neîntrecut, ci s-au constituit în pionieratul recăutării pentru a aduce pacea între religii. Lideri religioşi şi învăţaţi din întreaga lume au fost mişcaţi şi transfiguraţi de experienţele lor în această activitate care exprimă visul Dvs. pentru pacea mondială. Noi toţi, care ne-am întrunit aici, suntem peste măsură de recunoscători, pentru că oferiţi astfel de prilejuri.

Cu puţini ani în urmă aţi dispus „Instituţiei Religioase Internaţionale” să prezinte o Sfântă Scriptură Mondială (World Scripture). Sunt foarte norocos că pot astăzi să vă aduc la cunoştinţă că acest plan a ajuns la îndeplinire, şi avem un volum care evident va aduce lumină şi speranţă în lumea contrariată şi sărmană.

Din partea Editorului, a Comisiei Mixte şi a Comisiei de Consiliere, personalul, iar din partea tuturor celor care au contribuit la planificarea Sfintei Scripturi Mondiale, vreau să exprim preţuirea mea cordială pentru sprijinul Dvs. la editarea şi realizarea Sfintei Scripturi Mondiale. Acest volum, consecvent cu principiile „Instituţiei Religioase Internaţionale”, este însoţit de un spirit de respect pentru toate drumurile spirituale şi de promisiunea unei înţelegeri şi colaborări intercreştine. Sfânta Scriptură Mondială este o carte unică şi va avea o importanţă istorică deosebit de mare pentru viitorul religiei şi al lumii. Suntem la începutul unei noi civilizaţii mondiale şi acest Volum va juca un mare rol la întemeierea unui tip de vedere spirituală de care este nevoie, dacă vrem să făurim o lume paşnică. Lumea avea nevoie de un astfel de Volum cum e acesta. Prea Cucernice Moon, vrem să vă mulţumim pentru conceperea, introducerea şi prezentarea Sfintei Scripturi Mondiale. Este o cinste şi un privilegiu pentru mine să vă prezint două reproduceri speciale ale ediţiei Sfintei Scripturi Mondiale. Vă mulţumesc”. (Din Periodicul Dialogos, vol. 3, p.26. Textul original englez al cuvântării lui Savva Agouridis şi fotografia în care este reprezentat înmânând lui Moon Sfânta Scriptură Mondială, sunt publicate în periodicul lui Moon Today’s World, november 1991, p.25).

(traducere: ML; sursa: „Parakatathiki”, ediţie bilunară a Asociaţiei cu acelaşi nume, ianuarie-februarie 2009, nr. 64, pp. 12-13)

2010-03-08T00:23:00.000+02:00

LUAREA CRUCII CA DEVENIRE INTRU HRISTOS – Omilie la Duminica Sfintei Cruci (1967) a Cuviosului Justin Popovici

”Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8:34).

Luându-ne crucea, bineplăcem Domnului Iisus Hristos, Îl urmăm. Dacă ne urmăm pe noi înşine, nu putem să-L urmăm pe El. Cine nu se leapădă de el însuşi, nu poate să vină după Mine şi să-Mi urmeze (Matei 10:38).

Dacă-ţi urmezi mintea ta şi nu mintea lui Hristos, dacă-ţi urmezi voinţa ta şi nu voinţa lui Hristos, după cum se menţionează în Sfânta Evanghelie, sufletul tău nu este curat, nu este sfinţit, este pierdut în jungla rătăcirilor stricătoare de suflet şi înfiorătoare. Pentru că păcatul, răul, a reuşit să zidească înăuntrul nostru, alături de acel suflet cu chip dumnezeiesc pe care l-am primit de la Dumnezeu, propriul lui suflet. Dacă păcatul nostru devine urmare, creează înăuntrul nostru propriul lui suflet. Dacă înfăptuim păcatul, acesta, etapizat, ia chip în sufletul nostru. Alături de acel suflet cu chip dumnezeiesc, pe care Dumezeu ţi l-a dat, tu aduci un străin care te robeşte.

Acesta stăpâneşte, pe când tot ceea ce este dumnezeiesc înăuntrul tău este ca şi adormit, ca şi înţepenit. L-ai dipreţuit, şi acela nu mai trăieşte în tine, moare.

Păcatul creează în noi lumea lui proprie, creează înauntrul nostru propria lui filosofie, propria lui concepţie despre lume. Păcatul urmăreşte să ia locul lui Dumnezeu în sufletul tău, locul Persoanei (Feţei) lui Dumnezeu. Aceasta vrea să o facă păcatul. Păcatul, în realitate, vrea să-l lipsească pe om de acele frumuseţi dumnezeieşti pe care le are în sufletul său. Dar însuşi diavolul se luptă prin intermediul păcatului să făurească înăuntrul tău şi înăuntrul meu propria lui icoană. Pentru că păcatul întotdeauna se aseamănă cu diavolul. Întotdeauna, atunci când îl îmbrăţişăm, întipăreşte încet-înet în sufletul nostru propriul lui chip întunecat. Astfel, prin păcat, prin urmarea păcatului, ia chip înăuntrul nostru un alt eu, un alt suflet, un alt sine, acel sine de care Domnul cere să ne lepădăm: “Căci nu fac binele pe care voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc“(Romani 6:19).

Răul l-am creat noi înşine, pe când binele este de la Dumnezeu, zice apostolul Pavel (I Timotei 4:4). Eu vreau să trăiesc corect, dar nu am puterea să o fac. Nu găsesc putere pentru aceasta, nu găsesc putere înăuntrul meu.

Iată, Evanghelia de azi ne descoperă modul pentru a realiza în viaţa noatră binele pe care-l dorim. Acesta este lepădarea de tine însuţi, de păcatul tău, de acest suflet păcătos care s-a creat, s-a zidit, a luat chip înăuntrul tău. Prin post, în realitate îndepărtăm păcatoşenia care este înăuntrul nostru. Înlocuim treptat sinele nostru cu Hristos, până când ajungem la desăvârşirea la care a ajuns apostolul Pavel, care zice: “De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăeşte în mine” (Galateni 2:20). Iată ce înseamnă “să se lepede de sine însuşi“: înseamnă să izgonim toate dorinţele noastre (rele), tot ce este omenesc, tot ce induce la păcat, şi să le înlocuim cu Hristos. Să se schimbe, toate să devină Hristos.

”Căci dacă va vrea cineva să-şi mântuiască sufletul său, îl va pierde pe el; iar cine îşi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, îl va mântui pe el”(Marcu 8:35). Dacă, desigur, lepădăm orice păcat al nostru, orice patimă a noastră; şi dacă ştim, dacă simţim şi dacă vrem ca Hristos să devină suflet în sufletul nostru, inimă în inima noastră, să înlocuiască sinele nostru, ego-ul nostru cu Sinele Său. Aceasta este calea unică ca să păzim, eu şi tu şi orice om, sufletul nostru de iad, de distrugere, de diavol, de orice rău, de veşnicele chinuri, să găsim înăuntrul nostru acel suflet cu chip dumnezeiesc, acel suflet dumnezeiesc pe care Dumnezeu ni l-a dat.

Suflet cu chip dumnezeiesc! – Unde este oare? -La Hristos. Hristos S-a făcut om ca să ne spună: Iată, aşa trebuie să fie omul. El, Dumnezeu, S-a făcut om. El, Dumnezeu, a arătat în Sinele Său Persoana (Faţa) lui Dumnezeu. Noi suntem creaţi după Chipul (Icoana) lui Dumnezeu. Suntem datori să trăim conform cu Acesta. Ce este mintea noastră? Icoana minţii lui Hristos, a minţii lui Dumnezeu. Obligaţia noastră este să facem mintea noastră asemănătoare cu mintea lui Hristos, adică să hristificăm mintea noastră întreagă şi să putem spune cu apostolul Pavel : “Noi avem mintea lui Hristos” (1 Corinteni 2:16). Dar până să identificăm voinţa noastră cu voinţa lui Hristos, a lui Dumnezeu, propria noastră vointă mereu rătăceşte, este mereu neputincioasă, mereu se împiedică şi se adânceşte în păcat. Dacă Îl avem pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca pe veşnicul nostru model, veşnicul nostru vis, atunci ne identificăm sinele nostru cu propria lui voinţă. Atunci spunem: nu vreau să se facă voia mea, ci a Ta (Doamne). Tatăl nostru care eşti în ceruri, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Atunci când noi păzim poruncile lui Dumnezeu, vrem să vindecăm voinţa noastră de toate neputinţele ei, de toate bolile ei, de toată moartea ei, în realitate ne vindecăm sinele nostru de orice păcat şi surghiunim din sinele nostru tot ceea ce induce la păcat. Da! Cu cât omul întreg Îl iubeşte pe Dumnezeu, cu cât întru adevăr se nevoieşte să se lepede de sinele său şi să-L urmeze pe Hristos, să ridice Crucea lui Hristos, atunci într-adevăr primeşte de la Domnul Iisus Hristos putere dumnezeiască. Pentru că, după cum s-a spus, Crucea “nouă, celor ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu“(1 Corinteni 1:18). Nouă, pentru mine şi pentru tine şi pentru orice om, când te hotărăşti să-ţi sileşti sinele tău, să ridici crucea ta, iată! Tu în aceeaşi clipă primeşti putere dumnezeiască. Această putere o dă Domnul, ca să poţi să învingi orice păcat înăuntrul tău, orice rău, orice rea obişnuinţă, să poţi să-ţi educi limba să nu spună cuvinte necuviincioase, să-ţi educi ochiul să nu privească cele care nu se cuvine a fi privite. Întreagă viaţa ta să devină hristoformă (cu chipul lui Hristos). Pentru cine? Pentru Hristos. Pentru a-L sălăşlui pe Hristos înăuntrul tău. Iată, acesta este scopul nostru, acesta este visul nostru, acesta este odihna şi pacea şi Raiul cel veşnic al sufletului nostru, al oricărui suflet omenesc. Fără Hristos, sufletul nostru nu dobândeşte pace…

Propria noastră cale, calea Sfinţilor şi a postului este străduinţa (zorul) asupra sinelui nostru de a făptui orice bun, continua străduinţă a sinelui nostru către orice lucru bun. Pentru că firea noastră nu vrea binele. Ea înclină spre rău. Tu, însă, zoreşte-ţi sinele tău ca să-ţi înnăbuşi orice rău care există înăuntrul tău. Domnul îţi va da puterea Învierii ca să înfăptuieşti binele. Să ne ridicăm crucea noastră, să hristificăm sufletul nostru.

Să fim atenţi că postul nu este altceva decât a înlocui sinele nostru cu Hristos, cu Dumnezeul nostru. Prin orice virtute, omul trebuie să înlocuiască sinele său cu Dumnezeu, cu Domnul nostru Iisus Hristos. Pentru că “Dumnezeu este virtutea“, după cum zice Sfântul Maxim. Şi această putere dumnezeiască este mai puternică decât această lume de aici. Această putere ne-a fost dăruită ca să învingem orice rău, orice păcat, orice putere diavolească. Zoreşte-ţi sinele la tot lucrul bun, iar Domnul cel Bun Îţi va da puterea Învierii. Aşa încât să mergi de la necazul mai mare la cel mai mic şi de la cea mai mică bucurie la cea mai mare bucurie. Să păşim toţi spre Împărăţia cerurilor până când vom putea să spunem şi noi prin harul lui Dumnezeu: Doamne Iisuse Hristoase, de acum nu mai trăiesc eu. Tu trăieşti în mine, prin Sfintele Taine şi prin sfintele virtuţi. Ţie se cuvine slava şi mulţumirea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(Traducere din greceşte: Leontie monahul; sursa: http://www.imkby.gr/greek/sarakosti/week/c_week/cweek_5.htm)

Articol preluat de pe site-ul: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/03/22/omilie-la-duminica-a-iii-a-din-postul-mare-1967-a-cuviosului-iustin-popovici/

Când cel nepedepsit pedepseşte

2010-03-08T00:18:00.000+02:00

Când cel nepedepsit pedepseşte

Илија Ћирковић:

Кад некажњени кажњава Штампај Е-пошта Tues

(Traducerea unei scrisori de pe un site sârbesc)

Suntem alături de ei în luptă

(Caricatura este inspirată de bătrânul şi luptătorul ierarh al Bisericii Ortodoxe a Eladei, părintele Augustin Kandiotis. Caricaturistul a făcut-o la sugestia Stareţului pentru a-i reprezenta pe episcopii răi, care intră în Biserica lui Hristos pentru a junghia şi a pierde. Caricaturile pe care le folosim din când în când pe blogul nostru, cu mici intervenţii, fac parte din panoplia duhovnicească a a bătrânului episcop)

CÂND CEL NEPEDEPSIT PEDEPSEŞTE

Mare este samavolnicia şi fărădelegea! Citim că episcopul Atanasie (pensionar) pedepseşte monahiile care nu sunt vinovate cu nimic. Nu sunt vinovate ele că poporul cere ca împreună cu numele patriarhului şi al gestionarului, să se pomenească şi numele episcopului canonic Artemie, chiar dacă nu e în funcţie. Privim cum egumena mănăstirii Končula Sara este înlocuită, chiar dacă nu a fost de faţă la Dumnezeiasca Liturghie, pentru că era la Belgrad. (A fost pedepsită, pentru că în mănăstire a fost pomenit şi numele mitropolitului canonic Artemie!!!)

Vă întrebăm: conglăsuieşte lucrul acesta cu legile creştine sau chiar cu legile turceşti ?

Cei care încalcă hotărârile Sfântului Consiliu Arhieresc sunt premiaţi şi primesc laude, în timp ce aceia care le respectă, sunt pedepsiţi!

Omul s-ar cuveni să fie întrebat. Cum are tupeul episcopul (pensionar) Atanasie să pedepsească monahiile care nu sunt vinovate cu nimic şi, dacă, de pildă, erau vinovate, acest mare vinovat rămâne nepedepsit. El este căpetenia episcopilor şi preoţilor care nu acceptă hotărârile Sfântului Consiliu Arhieresc. Este, chipurile, incapabil din cauza sănătăţii să administreze eparhia pe care a avut-o şi vine ca o gazdă în eparhii străine, unde liturghiseşte după tipicul lui şi preoţilor coliturghisitori le smulge din mâini cu violenţă cărticica Dumnezeieştii Liturghii. Este într-o eparhie străină provizoriu ca gestionar, dar şi-a impus propriul regim şi îi terorizează pe toţi care nu sunt de acord cu el.

Până şi orbii pot să vadă că se comportă nu ca un papă al Romei, ci ca unul care are o mai mare autoritate decât papa. Arhiereii (relativ) tac, în timp ce laicii care au curaj protestează împotriva infamiilor unor episcopi. Un episcop condamnă, pentru că unii laici critică Biserica! Episcopii, care nu se tem de Dumnezeu, nu sunt Biserică. Ceea ce se întâmplă este cel puţin îngâmfare şi samavolnicie de episcop. Dacă episcopul pensionar Atanasie poate să pedepsească monahii nevinovate, a ajuns vremea în care autorităţile bisericeşti să îl pedepsească şi pe el pentru propriile răzvrătiri şi anarhii samavolnice.

Илија Ћирковић (Ilia Ţircovici)

http://borbazaveru.info/content/view/2058/1/

Este o nebunie ceea ce se întâmplă în Kosovo. Pensionarul Atanasie care semnează cu cuvintele „La linişte al Herzegovinei”, nu se linişteşte, ci judecă, condamnă, terorizează, chinuie, maltratează o mitropolie martirică şi un sfânt mitropolit, pentru că a primit putere de la marile centre ale umanităţii!

Şi întrebăm: poate ca cineva să se încreadă în acest vlădică pensionar? Poate el să facă un control corect ca gestionar? Singurul lucru pe care-l aşteptăm este să vedem ce fel de nedreptăţi vor plăsmui pentru a-l învinovăţi pe nevoitorul ierarh al martiricului Kosovo şi ca să justifice ticălosul lor comportament şi nelegiuita îndepărtare a mitropolitului canonic din Scaunul său.

Din fericire, nu suntem singuri în lume; există şi Dumnezeu care va face dreptate.

Criminalii internaţionali care varsă sânge în lume nu vor rămâne nepedepsiţi. Există şi moarte. Vor plăti cu vârf şi îndesat pentru crimele lor.

Hristos a spus: „Dacă M-au izgonit pe Mine, şi pe voi vă vor izgoni”. Adevăraţii creştini întotdeauna sunt prigoniţi, dar nu se tem, pentru că Îl au lângă ei pe Atotputernicul Dumnezeu.

Bătrânul nevoitor, părintele mitropolit Augustin Kandiotis, care s-a luptat ca şi cu nişte fiare nu doar cu puterile oculte, ci şi cu episcopii răi şi nevrednici, ne spunea: „Nu am fost vrednic să iau cununa muceniciei. Dumnezeu o dăruieşte sufletelor alese”.

Glasul curajos al domnului Ilia Ţirkovici trebuie să fie urmat şi de alte glasuri. Poporul din Kosovo trebuie să se facă scut de apărare în jurul părintelui lor duhovnicesc. Să nu aştepte rezultatele plăsmuite ale controlului.

Cei care au umplut de sânge Serbia vor capul ierarhului ortodox Artemie pe tipsie, deoarece îi deranjează şi se tem de el. Din nefericire există şi arhierei sârbi, care colaborează cu ei. Aceştia cu siguranţă nu sunt păstori ai lui Hristos. Au primit dispoziţii şi le duc la îndeplinire.

Problema din Kosovo trebuie să fie problema întregului popor sârb, dar şi a tuturor ortodocşilor. Creştini, a venit vremea să ne luptăm. „ACUM LUPTA ESTE PENTRU TOŢI”. Să nu privim cu indiferenţă trădarea Credinţei Ortodoxe, care se face de către arhiereii şi patriarhii răi. Aceştia au pactizat cu puterile oculte şi predau turma spre a fi sfâşiată de lupi. „Să stăm bine”. Aproape de rugăciune şi de post - cum a predicat mitropolitul Artemie - este nevoie şi de luptă. Să ne unim glasurile toţi creştinii ortodocşi pentru a pune frână „lepădăturilor cu engolpioane” («εγκολπιοφόρα καθάρματα»), cum zice într-o omilie a sa episcopul Florinei, părintele Augustin Kandiotis.

(tradus din greacă de ierom. Fotie, http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=9862)

2010-03-07T21:53:00.003+02:00

ARHIMANDRIT IOIL KONSTANTAROS:

Lectura apostolică din Duminica a III – a din Post

(Evrei 4, 14– 5:6)

Prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, iată că ne aflăm în mijlocul Sfintei şi Marii Patruzecimi. Sub umbra Cinstitei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci, pe care ne-o va pune înainte Biserica noastră în mijlocul naosului, ne vom odihni, iar în acelaşi timp vom primi puteri noi pentru binecuvântatul drum al ascezei şi în principal al pocăinţei.

Aşadar, pentru că este omeneşte să ne simţim neputinţa, apostolul şi puterea Sfintei Cruci ne aduc o mare întărire. Primim putere şi binecuvântare când cugetăm că însuşi Domnul nostru a fost încercat şi ispitit în toate felurile în care un om poate fi încercat. Diavolul l-a ispitit atât la începutul activităţii Sale cu ispite perfide şi seducătoare în pustie, cât şi la sfârşit prin înfricoşătoarele Lui patimi. Prin urmare, este „încercat întru toate după asemănarea” noastră, însă fără păcat. Iar din această pricină este şi foarte compătimitor faţă de neputinţele noastre. Simte lupta noastră, neliniştile şi durerile noastre. Ne simte mult mai mult decât putem noi să ne imaginăm şi, fără îndoială, ne trimite Harul Său şi ne dă în schimb toate darurile care sunt indispensabile pentru a ne purta cu răbdare, dar şi cu bucurie crucea noastră, înfruntând feluritele ispite.

Dacă deci, precum ne învaţă Dumnezeiescul cuvânt, este atât de compătimitor faţă de noi Arhiereul mântuirii noastre, să ne apropiem de tronul Harului Său cu curaj, încredere şi dragoste. Tocmai acest lucru ne va face să primim iertarea păcatelor şi întărirea binecuvântării Lui în ceasurile amare ale ispitelor noastre. Şi precum toţi credincioşii, va trebui să aflăm că tronul harului Marelui nostru Arhiereu aminteşte de Cinstita Cruce. Pe Cruce a oferit marea Lui jertfă pentru ispăşirea păcatelor noastre. Acest lemn al Crucii a devenit jertfelnic, deasupra căruia s-a adus unica în valoare jertfă a mântuirii noastre. Şi acum, din slăvitul Său tron, de-a dreapta Tatălui, unde S-a aşezat după jertfa Lui pe Cruce, Înviere şi Înălţare, de acolo mijloceşte de acum pentru noi. Mijloceşte către Tatăl pentru noi şi ne trimite Harul Său bogat tuturor celor care cu credinţă neclintită şi cu smerenie aleargă la El. Aşadar, Îl avem în ceruri pe Domnul Iisus Hristos Mijlocitor şi Arhiereu. La El să alergăm. Acolo, la tronul Său împărătesc ne aşteaptă şi ne dăruieşte putere ca să venim şi noi biruitori împotriva diavolului, a lumii îndepărtate de Dumnezeu, dar în principal împotriva răului nostru sine, cu atâtea patimi şi atâtea neputinţe.

Adevărurile dogmatice, dar şi modul impresionant prin care dumnezeiescul apostol analizează tema, că Iisus este Marele Arhiereu, îl mişcă pe orice creştin conştient, pentru că vede, printre altele, ascultarea dumnezeiască unică pe care a arătat-o Domnul Iisus prin jertfa Lui faţă de Tatăl. Textul sfânt subliniază: „Hristos nu S-a slăvit singur pe Sine, ca să devină Arhiereu, ci L-a slăvit Dumnezeu-Tatăl”. Cuvintele revelatoare - „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”, exprimă legătura specială care există între Tatăl şi Fiul. Exprimă clar relaţia unică şi firească dintre Tatăl şi Fiul. Fiul nu este o creatură. Nu a fost zidit şi nu a rezultat dintr-o fiinţă diferită de cea a Tatălui. Fiul s-a născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii. Are aceeaşi fiinţă cu Tatăl (şi, fireşte, cu Sfântul Duh). Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu-Fiul, Dumnezeu Duhul-Sfânt. Acest mare adevăr dogmatic capătă în cazul de faţă şi o mare importanţă „practică”, pentru că demonstrează că atunci când noi alergăm cu credinţă la Fiul şi Marele nostru Arhiereu se cuvine să fim cu desăvârşire siguri că rugăciunile şi cererile noastre drepte le va sprijini înaintea Tatălui Său Celui deofiinţă, iar prin Sfântul Duh vom primi „ceea ce este în folosul cererii”.

Fraţii mei, Credinţa noastră Ortodoxă este descoperirea lui Dumnezeu. Această Credinţă sfântă pe care ne-au încredinţat-o toţi Sfinţii Apostoli, tocmai aceasta o ţinem şi ne lăudăm în Domnul. Iar fiinţa credinţei acesteia este Persoana dumnezeiască şi adorată a Domnului nostru Iisus Hristos.

Aceasta ne îndeamnă şi de-Dumnezeu-insuflatul Apostol. Şi subliniază: De vreme ce avem un astfel de Arhiereu, atunci „să ţinem Mărturisirea”. Şi fără a ne contrazice, ne aflăm într-o epocă în care mai mult decât oricând altădată, este nevoie să rămânem statornici şi neclintiţi tocmai în această mărturisire: Dumnezeul-Om, Domnul Iisus Hristos, este Capul Trupului Bisericii. Unul este Capul, unul este şi Trupul. Unul este Hristos, una este şi Biserica Lui, care nu poate fi identificată decât cu Ortodoxia noastră. Toate celelalte teorii care s-au înmulţit în ultima vreme şi care circulă între cei naivi şi superficiali, dar care sunt şi promovate de către „diacronicul Iuda”, nu fac decât să netrebniceacă eclesiologia ortodoxă şi, în general, învăţătura noastră dogmatică.

Aşadar, facă Începătorul credinţei noastre ca să ţinem această Mărturisire şi să ne lăudăm în Domnul, iar când va veni binecuvântatul ceas prin această Sfântă Mărturisire să trecem din Biserica Luptătoare în cea Triumfătoare din ceruri. Amin.

(traducere din elină: monahul Leontie)

EPISCOPUL ARTEMIE VORBEŞTE DESCHIS DESPRE SCOPURILE NECINSTITE ALE PRIGONITORILOR SĂI

2010-03-03T16:11:00.005+02:00

EPISCOPUL ARTEMIE VORBEŞTE DESCHIS DESPRE SCOPURILE NECINSTITE ALE PRIGONITORILOR SĂI

UN SAC CU ÎNVINUIRI ÎMPOTRIVA IERARHULUI ARTEMIE, LUPTĂTORUL NEPRIHĂNIT

AL BISERICII ORTODOXE SÂRBE

Episcopul Artemie: „Mă învinuiesc fără probe că fac schismă în Biserica Ortodoxă a Serbiei (episcopul Grigorie), că am organizat un atentat de ucidere a secretarului meu (episcopul Atanasie Jevtici), că am făcut delapidări economice (Mitropolitul Iovan şi alţii), că nu respect Sfântul Sinod Arhieresc şi Sinodul (Mitropolitul Amfilohie, actualul Patriarh Irineu), şi altele...

Dar eu doresc să respectăm canoanele Bisericii, Statutul Bisericii Ortodoxe Sârbe (BOS), canonicitatea episcopului şi inviolabilitatea drepturilor lui, pentru care primesc ameninţări de cinci ani încoace. Am vrut să-mi răspundă la câteva întrebări, îndoieli, nesiguranţe...

În loc de asta, mi-au trimis doar hotărâri, îndrumări, decizii, porunci, care conţin opresiuni imediate.

Care este problema? Faptul că de zece ani încoace cu o mare consecvenţă duc o luptă acerbă pentru poporul meu din Kosovo şi din Metohia, în Serbia. Această poziţie şi interpunerea mea au deranjat regimul lui Slobodan Miloşevici şi actualul regim al lui Boris Tadici, dar în special Comunitatea Internaţională, pentru perfecţionarea creării independenţei Kosovo-ului ca un al doilea stat albanez în Balcani”.

RUŞINE IERARHILOR SÂRBI CARE SE FAC UNELTE

ALE PUTERILOR STRĂINE CARE AU RUINAT SERBIA,

ŞI PRIGONESC UN NEPRIHĂNIT IERARH LUPTĂTOR!

ACEŞTIA SUNT TRĂDĂTORI AI POPORULUI SÂRB

ŞI NU REPREZENTANŢI AI LUI HRISTOS. RUŞINE !!!!

***

DECLARAŢIILE EPISCOPULUI ARTEMIE

sursa: Pravda

Vineri, 26 februarie 2010

SCOPURILE LOR NECINSTITE

Episcopul Artemie a declarat că: Luptele mele consecvente şi acerbe pentru poporul din Kosovo şi Metohia, în Serbia, au deranjat regimul lui Slobodan Miloşevici, dar şi actualul regim al lui Boris Tadici şi Comunitatea Internaţională...

Şi: Poziţia mea clară şi hotărâtoare vizavi de ecumenism, papism şi globalizare, conform inovatorilor în practică şi în teologie (Μidic), a deranjat şi deranjează chiar şi pe unii din Biserica Ortodoxă Sârbă, care acceptă aceste principii şi slujesc pentru realizarea lor. Uniţi, toţi aceştia pe care îi deranjez, se năpustesc asupra mea, pentru a-şi împlini scopurile lor necinstite. Şi vor să mă scoată din Scaun şi să mă distrugă fizic (ziarul „Pravda”, vineri, 26/02/2010).

Ştiu că toţi predecesorii mei în Eparhia Raşka şi Prizren, precum şi întregul popor sârb din Kosovo şi Metohia veacuri de-a rândul au primit martiriul şi primesc martiriul, pentru că Dumnezeu o îngăduie. Nu este curios că şi eu am aceeaşi soartă.

Prigonitorii mei pot să mă lipsească de episcopie, pot să mă lipsească până şi de vrednicia episcopală, pot să mă considere bolnav, să spună că am debilitate de bătrân. Pot să mă considere nebun (cum a făcut-o deja Savva I.), pot să facă chiar şi alte nedreptăţi, pe care nu pot nici măcar să mi le imaginez. Toate le voi răbda cu ajutorul lui Dumnezeu, dar nu pot să mă determine să fac schismă şi să rup cămaşa savaită (a Sfântului Sava – primul Arhiepiscop al Serbiei – n.tr.) a Bisericii Ortodoxe Sârbe. Nu pot să mă arunce în braţele papei de la Roma, nici în braţele ecumeniştilor europeni, iar eu nu am de gând să-mi abandonez poziţiile.

Pentru aceasta este nevoie de rugăciune puternică. Harul lui Dumnezeu să fie asupra noastră, precum şi noi ne încredinţăm Acestuia. Amin.

CREDEM CĂ IERARHII POPORULUI SÂRB, CARE UITĂ DE UCIDEREA A 700 000 DE SÂRBI ORTODOCŞI ŞI RECENTELE BOMBARDĂRI – PROBABIL PENTRU VREO BUCATĂ USCATĂ DE PÂINE, PE CARE O ARUNCĂ PUTERILE STRĂINE ŞI PAPA – NU VOR REPREZENTA MAJORITATEA IERARHILOR BISERICII ORTODOXE SÂRBE.

IERAHIA SERBIEI, CARE ÎNCĂ NU A VORBIT, CREDEM CĂ VA VORBI ŞI VA STA DE PARTEA IERARHIULUI LUPTĂTOR AL POPORULUI SÂRB.

TRĂDĂTORII CREDINŢEI ŞI AI PATRIEI POT AVEA SPATELE MARILOR PUTERI PĂMÂNTEŞTI, DAR CREŞTINII LUPTĂTORI AU OCROTIREA ATOTPUTERNICULUI DUMNEZEU ŞI VOR BIRUI, PENTRU CĂ BIRUINŢA FINALĂ APARŢINE DOAR LUI HRISTOS.

(tradus din elină ML, http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=9799)

2010-03-03T15:40:00.002+02:00

Panaghiotis Televandos:

Părinţii care au apărat Ortodoxia în Cipru au fost premiaţi

În fotografie Mitropolitul Varnava de Trimitunda

„După ce a fost condamnat, Socrate a introdus în apologia sa ca pedeapsă să fie întreţinut gratuit de către rectoratul cetăţii. Cu alte cuvinte, i-a provocat deschis pe judecători şi le-a spus fără ocolişuri: M-aţi condamnat pentru ceva care ar fi trebuit realmente să mă răsplătiţi.

Aşadar, după ce Biserica Ciprului a hotărât să îi trimită în rejudecată pe eroicii preoţi şi pe mărturisitorii monahi care au salvat la propriu onoarea ei ameninţată de acrobaţiile ecumeniste ale ierarhilor ei, sugeram cu mult respect următoarele: „Clericii să fie cinstiţi cu distincţia de protopresbiter şi să fie lăudaţi printr-o enciclică sinodală care să se citească în toate bisericile din Cipru; iar monahilor stavrovuniţi (din Mănăstirea Stavrovounion) să li se acorde medalia Apostolului Varnava, cea mai înaltă distincţie a Bisericii Ciprului. În paralel cu medalierea acestor buni părinţi, Sinodul să îi medalieze pe TOŢI, fără excepţie, mirenii ciprioţi şi eladiţi care au manifestat paşnic, rugându-se împotriva papismului (şi nu împotriva dialogurilor, cum în mod calomniator susţin prigonitorii lor)”.

Printre altele, aşa scriam când se derulau tristele evenimentele din Pafos. De unde să fi ştiut de întorsăturile timpului, dar înainte de toate de întorsăturile lui Dumnezeu!?

Ce aflu deci? Părintele Hristodoulos Moughias, parohul comunităţii din Alethrikos, a fost hirotesit nu doar protopresviter, cum propusesem, ci arhimandrit (fiind văduv de 15 ani), în timpul Stării a Doua a Acatistului Buneivestiri, de către Preasfinţitul Mitropolit Varnava de Trimitunda.

Amintesc că părintele Hristodoulos a refuzat să ceară iertare de la arhiepiscop - care l-a chemat în acest sens la Arhiepiscopie, pentru că a participat la manifestaţia paşnică a credincioşilor în afara Centrului congresist din Pafos, unde avea loc întâlnirea Comisiei Mixte dintre ortodocşi şi catolici. Şi nu doar că a refuzat să ceară iertare, dar i s-a aplicat şi pedeapsa lipsirii de salariu pe timp de o lună, cu toate că este tată a mai mulţi copii.

Atunci am făcut o critică severă, dar dreaptă. Acum este momentul să decernăm lauda cea dreaptă. Slavă Ţie, Dumnezeule, că putem să spunem din adâncuri un „bravo”, cu toată inima noastră, Bisericii Ciprului şi în mod deosebit Înaltpreasfinţitului Varnava, care a purces la o acţiune cu totul şi cu totul lăudabilă. Însă, sfinţi sinodali, ereziarhul Romei se pregăteşte să viziteze cu felinare şi făclii cât de curând insula noastră; sperăm să nu se înregistreze necuviinţe şi încălcări ale canoanelor cu rugăciuni în comun şi alte întâmplări neplăcute.

(traducere IF, http://thriskeftika.blogspot.com/2010/03/blog-post_1431.html)

RUGÃCIUNE PENTRU PÃRINTELE DUHOVNIC

2010-03-03T11:26:00.000+02:00

RUGÃCIUNE PENTRU PÃRINTELE DUHOVNIC

Arhimandrit Sofronie

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Care pe desfrânata şi pe tâlharul i-ai primit, primeşte şi rugăciunea mea pentru robul tău, duhovnicul meu (numele), ales de Tine să poarte povara păcatelor mele în faţa Ta, aşa cum Tu porţi povara întregii lumi în faţa Tatălui Ceresc.

Iartă-i toate greşelile lui pentru dragostea şi jertfa stăruitoare ca să pun început bun de pocăinţă eu, oaia rătăcită. Cercetează-l degrabă şi vezi nevoile lui. Vindecă-l de toată boala şi întinăciunea trupească şi sufletească şi de slăbiciunea firii celei căzute.

Izbăveşte-l de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de tot răul şi ispitele ce i-au venit pentru păcatele mele. Sporeşte-i înţelepciunea, îndelunga-răbdare, liniştea, pacea şi mulţumirea sufletească.

Înmulţeşte-i puterea, sporeşte-i blândeţea şi purtarea de grijă şi împlineşte toate cele de folos lui. Dă-i minte luminată şi priceperea sfântă care se pogoară de la Tine, Împăratul Luminii. Bine sporeşte în el, Doamne, şi dăruieşte-l sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău. Amin. (Metanie)

Împărate Ceresc Mângâietorule, deschide stavila cerului şi plouă peste duhovnicul meu (numele) belşug de har şi bogată milă. Pogoară-Te asupra lui, odihneşte întru el pururea şi revarsă peste el mulţimea îndurărilor Tale. Amin. (Metanie)

Maica Domnului, acoperă cu atotputernicul tău Acoperământ pe robul Tău, duhovnicul meu (numele) şi roagă-te Bunului Dumnezeu să-l miluiască pentru rugăciunile tale. Izbăveşte-l de toată ispita trupească, curăţă-l, tămăduieşte-l, întăreşte-l şi sănătate deplină dăruieşte-i. Amin. (Metanie)

Cuvioase Părinte Siluane, roagă-te Domnului să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (numele) pentru rugăciunile tale.

Cuvioase Arsenie cel Mare, roagă-te Bunului Dumnezeu să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (numele) pentru rugăciunile tale.

Toate Puterile Cereşti, Sfinţilor Români – mucenici şi muceniţe, cuvioşi şi cuvioase – Preacuvioşilor Părinţi ai noştri şi sfinţii a căror pomenire se face astăzi, împreună cu toţi sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (numele) pentru rugăciunile voastre. Amin. Amin. Amin. (Metanii)

2010-03-02T17:51:00.003+02:00

Monahul Antonie din Mănăstirea Црна Река (Râul Negru) din Kosovo a ţinut o conferinţă de presă şi a condamnat hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe referitoare la episcopul Artemie. Monahul Antonie, care este în mănăstire din 1997, a declarat că motivele pentru care episcopul Artemie a fost demis sunt: a) lupta sa pentru Kosovo, b) lupta sa împotriva romano-catolicismului papistaş şi c) lupta sa împotriva inovaţiilor din Biserica Sârbă. Mănăstirea Црна Река a şi trimis o scrisoare pro-Artemie către Patriarhul Irineu al Serbiei.

Articol preluat de pe blog-ul: http://aktines.blogspot.com/2010/02/blog-post_8392.html