Cipru – prigoanele pe care le-au suferit ortodocşii de la romano-catolici

Cipru – prigoanele 

pe care le-au suferit ortodocşii de la romano-catolici

  

Activitatea „bisericii” papale şi a latinilor în Cipru (1192 – 1570)

        În 1192 a pus piciorul în Cipru insensibila şi întunecata tagmă papală a naiţilor. Aceştia, de Paştele aceluiaşi an, au ucis în biserica ortodoxă a Maicii Domnului din Levkosia femeile, copiii şi bătrânii care au alergat acolo ca să-şi salveze vieţile de… spada lor.

        Şi dacă naiţii au plecat curând, succesorii lor însă, luzinianii franco-latini au rămas 300 de ani prigonind cu mare cruzime Biserica Ortodoxă a Ciprului.

        În zilele lor, Cipru a fost inundat de monahi de toate ordinele catolice. Catolicii au desfiinţat cele 14 (15) jurisdicţii episcopale ortodoxe ale Ciprului şi, restrângându-le la 4, le-au pus sub jurisdicţia „episcopilor” latini (romano-catolici), izgonind reşedinţele episcopilor ortodocşi la sate.

        În 1260, papa Alexandru a interzis alegerea unui nou Arhiepiscop al Ciprului.

        Supunerea ortodocşilor faţă de papa era şi ecleziastică, şi economică. Episcopii ortodocşi trebuiau să depună jurământ de credinţă faţă de papă. Alegerea preoţilor ortodocşi trebuia să aibă acordul catolicilor.

        Un exemplu grăitor al prigoanelor pe care le-au suferit ortodocşii de la catolici este mucenicia celor 13 monahi ortodocşi din Kadara în 1231. Deoarece au refuzat să se supună papei, au fost aruncaţi în temniţă timp de trei ani. Atât de groaznică a fost viaţa lor acolo, încât unul a murit în temniţă. Trupul său a fost luat de catolici, care l-au târât inuman pe drumurile Levkosiei, şi apoi l-au ars.

        Celorlalţi 12, după ce i-au legat de picioare, au dat drumul unor cai şi mulari să-i târască pe drumurile Levkosiei şi pe pietrişul din albia rîului Pedieos, până când trupurile lor au fost sfâşiate. Apoi, au ars trupurile sfâşiate în piaţa Levkosiei, iar oasele lor le-au amestecat cu oase de animale, ca să nu le ia ortodocşii!

        O prigoană aprigă împotriva ortodocşilor au dezlănţuit şi urmaşii luzinianilor, genovezii şi veneţienii. Înflăcăratul monah studit, Ioan Vrienios, care a vizitat Ciprul în anul 1405 din partea Patriarhiei Ecumenice, întorcându-se în Constantinopol, zugrăvea în cele mai negre culori calvarul ortodocşilor elino-ciprioţi care trăiau sub jugul franco-latinilor (romano-catolici). „În mod normal” ortodocşii ar fi trebuit să fi dispărut de pe insula Apostolului Barnaba. Cu toate acestea ei şi-au păstrat şi naţionalismul şi limba şi Ortodoxia. Călătorul englez Goludovici, de religie catolică, scria: „Ciprioţii se disting prin a fi cei mai inflexibili şi încăpăţânaţi dintre toţi elinii în ceea ce priveşte credinţa şi naţionalismul lor”.

(traducere I.F., http://aktines.blogspot.com/2010/05/blog-post_9141.html)

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Înălțarea Domnului

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Înălțarea Domnului

 

Acum drumul s-a deschis spre cer

,,Sus să avem inimile!” (Sf. Liturghie)

        Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoare. Fiecare sărbătoare aşezată de Sfânta noastră Biserică are scopul ei. Aşa cum un călător păşeşte vara pe sub razele arzătoare, şi când întâlneşte un copac se opreşte şi se odihneşte sub umbra lui, aşa şi noi în viaţa aceasta.

† Episcopul Augustin

(Atena, 1960)

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Hristofor

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la

pomenirea Sfântului Hristofor

- 9 mai -

SFÂNTUL HRISTOFOR

        În fiecare zi Biserica noastră sărbătoreşte sfinţi, cuvioşi şi mucenici. Astăzi este sărbătorit Sfântul Mucenic Hristofor. Dar cine a fost Sfântul Hristofor?

† Episcopul Augustin

(Omilie a Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kandiotis în Sfânta Biserică a Sfântului Pantelimon de Florina, 9-5-1970)

Patriarhul Ilie al Georgiei: Ortodoxia va salva Georgia!

Patriarhul Ilie al Georgiei:

 Ortodoxia va salva Georgia!

”Ortodoxia va salva Georgia!”, a accentuat ieri din Catedrala Sfintei Treimi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Georgiene.

Patriarhul Georgiei, Ilie al II-lea, a adăugat printre altele: ”Principala valoare a neamului nostru este Ortodoxia, care după cum am menţionat, va salva Georgia”. De asemenea, Patriarhul Georgiei a vorbit şi despre recenta vizita a Sa în Cehia, accentuând semnificativ: ”M-am îngrozit de lipsa de credinţă a cehilor. Ar fi putut să fie credincioşi, chiar dacă regimul comunist a distrus credinţa acolo”.

În sfârşit, Patriarhul Ilie, vorbind despre Georgia, a accentuat: ”Ca şi Dumnezeu, şi patria-mamă este una singură. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze ţara mea şi pe oamenii mei, care au fost, sunt şi vor fi ortodocşi.”

(trad. M.L., sursa: http://www.romfea.gr/2009-12-18-11-21-40/33-2009-12-18-08-37-34/4883-Πατριάρχης-Γεωργίας-Ηλίας3a-22Η-Ορθοδοξία-θα-σώσει-την-Γεωργία22)

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: Lectura apostolică din Duminica Orbului

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS:

Lectura apostolică din Duminica Orbului

(Faptele Apostolilor 16: 16-34)

          Cât de diferită ar fi fost într-adevăr viaţa creştinilor, dacă aceştia ar fi luat exemplu din viaţa binecuvântată a Sfinţilor Apostoli? O mulţime de cazuri întâmpinate am fi putut să le înfruntăm în cel mai bun mod, exact aşa cum au făcut şi propovăduitorii lumii din lectura apostolică, pe care o vom asculta duminică în sfintele noastre biserici. Şi această pericopă este atât de mişcătoare, pentru că ne prezintă clar viclenia diavolului, înfruntarea corectă a curselor lui, dar şi răbdarea, pe care s-ar cuveni s-o avem când pătimim pentru dragostea şi slava lui Hristos.

          Fireşte, este nevoie să ne aplecăm mai întâi asupra întregului text sfânt şi apoi să ne oprim asupra unui punct foarte important.

          La ghicitoare - această făptură sărmană pe care a posedat-o vrăjmaşul neamului omenesc, diavolul. Şi ca şi cum nu i-ar fi ajuns aceasta, avea asupra ei şi tirania stăpânilor ei. Aceşti oameni ticăloşi profitau de starea groaznică a demonizării ei, ca să se îmbogăţească şi să adune pentru ei!

          Să nu vi se pară ciudat următorul cuvânt: umilinţele şi chinurile pe care le-a suportat de la stăpânii ei, poate că erau mai mari decât cele pe care i le pricinuia urâtorul de oameni. 

          Şi cum să nu fie aşa, iubiţii mei? Când vedem cutremurătorul fapt, adică „duhul pitonicesc” fugind imediat la porunca Apostolului Pavel, dar observăm că, dimpotrivă, stăpânii ei persistă în ispita câştigului, iar filipenii îi calomniază şi-i izgonesc pe re-născătorii lumii. Cu adevărat, atunci când luăm aminte la lucrul acesta, ajungem inevitabil la concluzia că ispita – demon a banului este mai puternică decât legiuni întregi de demoni… „Profitabilul Hermes” este întotdeauna gata să-i înarmeze pe adoratorii lui cu cele mai puternice arme – a urii şi a calomniei – doar să nu piardă „libaţiile şi jertfele”, pe care victimele lui neghioabe i le oferă.

          Să nu creadă cineva că aşa era atunci sau că aşa se întâmplă întotdeauna. Aşa se întâmpla odată, dar, din nefericire, astăzi mai ales se întâmplă din ce în ce mai mult. E suficient ca omul să fie realist  şi să vadă realitatea în dimensiunea ei corectă.

          Vânarea banului distruge nu doar persoane şi familii, ci şi societăţi şi popoare întregi. Iar situaţia de astăzi din Grecia şi, în general, din Europa (ca să ne limităm doar la „continentul civilizat”) ce altceva demonstrează, iubiţii mei, dacă nu faptul că gloata altor demoni, care provin din bezna şi „diferitele loje” ale iadului, se coalizează în a oferi libaţiuni oribilului mamona, fiind indiferentă cu totul la demnitatea persoanei umane.

          Desigur, Marele Apostol al neamurilor a certat duhul de temut şi fata a fost eliberată de sub stăpânirea diavolului. Problema noastră astăzi este să avem dispoziţia de a ne împotrivi tuturor acestor înşelăciuni, care ticăloşesc şi sărăcesc nu numai „copilele” moderne, ci şi, în general, tineretul nostru. Într-adevăr, dispunem de această putere şi de această viaţă sufletească sau am căzut în ispita şi mai mare a struţo-cămilei, crezând că atunci când nu privim în ochi problema, atunci încetează să mai existe?

Dacă nu întreaga societate, pentru că asta este exclus, cel puţin noi, credincioşii creştini, să dojenim „duhul pitonicesc” social care întristează, umileşte şi ticăloşeşte pe cei mici şi pe cei mari sau oare blestematul compromis, cu tot ce implică el, ne-a făcut să „cazăm împreună"  "avântul apostolic” şi „paralizia social-religioasă”?!

          Lucrurile arată mai degrabă că duhul aşa-zisului sincretism religios, în toate manifestările lui, tinde să dezamorseze curajul ecleziastic şi că modul new-age-istic de viaţă pe care îl trăim, a supus numaidecât structurile sociale interne şi, din păcate,  şi persoane în adâncul pitonicesc…

          Desigur, singurul lucru care nu poate să câştige teren este deznădăjduirea sau decepţia. Niciodată partizanii „calului alb” din Apocalipsă nu vor permite ca „visul” să se strivească sub greutatea pesimismului.

          Fraţii mei! Nu doar că nu vor domina până la sfârşit „stăpânii tinerei”, ci autenticii continuatori ai Didahiei Apostolice, „primită de la strămoşi”; ca în toate timpurile, aşa şi acum vor certa „duhul răului”, şi în acelaşi timp vor primi bucuria şi binecuvântarea în închisori, rugându-se şi lăudându-L pe Dumnezeu…

          Dea Izbăvitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos să ne dovedim incompatibili cu duhul lumii şi, mai ales, cu groaznica ispită a banului, pentru că, printre altele, şi juridic şi din fire  este imposibil să domine pentru totdeauna îngerul cel căzut. Amin.

(trad. M.L, sursa: autorul via mail)

         

Atanasie Jevtici se îmbrăţişează cu un „episcop” catolic care recunoaşte independenţa Kosovo

Atanasie Jevtici se îmbrăţişează cu un „episcop” catolic

care recunoaşte independenţa Kosovo

Foto 1:

          Locţiitorul Episcopiei de Raşka şi Prizren, episcopul Atanasie Jevtici,   de Paşti 2010, s-a dus la Prizren pentru a săvârşi Vecernia Iubirii (A-doua-Înviere). Acolo s-a întâlnit cu episcopul romano-catolic de Kosovo Dode Gjergji, de naţionalitate albaneză. În fotografie vedem cu câtă bucurie îl îmbrăţişează pe Dode Locţiitorul, îmbrăcat cu omoforul şi purtând mitra arhierească (este mitra pe care o poartă permanent). În fotografie apare şi episcopul-vicar Teodosie Sibalici, care nu-şi ascunde entuziasmul pentru cordiala îmbrăţişare a celor doi „episcopi”. Dode Gjergji însă, recunoaşte Kosovo drept un stat independent de la proclamarea din februarie 2008 până astăzi.

Foto 2:

          În fotografia de mai sus este văzut cu Peiter Feith, şeful ICO, biroul Uniunii Europene la Pristina, care are misiunea de a ajuta guvernul kosovar să consolideze nou înfiinţatul stat. Întâlnirea lui Dode Gjergji cu Peiter Feith a avut loc pe 23-2-2008, doar la câteva zile de la proclamarea Kosovo ca stat independent, la Palatul Episcopal al lui Dode în Prizren. Peiter Feith a ajuns în Kosovo imediat ce s-a proclamat independenţa.

Foto 3:

          În fotografia de mai sus se vede Peiter Feith cu Hasim Taci “prim-ministrul” guvernului kosovar după proclamarea independenţei Kosovo la Pristina.

          ÎPS Artemie nu a avut întâlniri oficiale, nici neoficiale cu episcopul romano-catolic la Prizren şi, desigur, nici nicăieri în altă parte cu romano-catolici.

          Însă vedem iubirea ce o arată Locţiitorul faţă de episcopul romano-catolic, albanez, susţinător al independenţei statului Kosovo şi al UCK, şi al tuturor crimelor împotriva sârbilor şi a moştenirii sârbeşti din Kosovo şi Metohia. Şi, pe de altă parte, ura, invidia, duşmănia, minciunile şi clevetirile, pe care le dezlănţuie Locţiitorul împotriva Episcopului ortodox Artemie şi, în plus, împotriva fratelui său de la acelaşi stareţ – Iustin Popovici. Cum se explică acest lucru?

(Traducere I.F., http://thriskeftika.blogspot.com/2010/05/blog-post_1037.html)

HOTĂRÂREA IERARHIEI DIN SERBIA ESTE ANTICANONICĂ ŞI NEMAIÎNTÂLNITĂ DE-A LUNGUL VREMURILOR ÎN BISERICA ORTODOXĂ

HOTĂRÂREA IERARHIEI DIN SERBIA

 ESTE ANTICANONICĂ

ŞI NEMAIÎNTÂLNITĂ DE-A LUNGUL VREMURILOR

ÎN BISERICA ORTODOXĂ

          Toate s-au pus în scenă pentru a-l arunca din corpul Ierarhiei pe Mitropolitul Artemie!!! Aşa ceva nu s-a mai auzit!

          Nu vor să aibă niciun obstacol în faţa venirii papei şi faţă de independenţa Kosovo!!! De astfel de conducători religioşi şi de astfel de patrioţi să se bucure ateii!!!

          Vai de episcopii laşi ai Serbiei, care nu au apărat adevărul. Sângele fratelui lor va striga. În istoria Bizanţului se aminteşte de un împărat, care şi-a omorât fratele, pentru că se temea ca nu cumva să-şi piardă tronul.

          Asta au făcut-o şi laşii episcopi sârbi! Şi-au închis gura, ca să nu cadă în dizgraţia ierarhilor filocatolici şi filo-NATO şi nu l-au apărat pe fratele lor când îl linşau!!!

          Pedeapsa lor va fi ca a acelui împărat. După crima sa, în fiecare seară îl vedea pe fratele său. În clipa în care îşi închidea genele pentru a dormi, îl vedea în faţă pe fratele său ucis pe nedrept. Ţinea un pahar plin de sânge şi îi spunea: „Frate, bea sângele fratelui tău”. Împăratul tresărea de frică. Şi-a schimbat camerele, şi-a schimbat locuinţele, făcea călătorii, pleca departe de palatul său, dar pretutindeni îl urma fratele său care îi spunea: „Frate, bea sângele fratelui tău”.

          Asta vor păţi şi ierarhi sârbi care nu l-au apărat pe Artemie cel linşat pe nedrept şi i-au aruncat în închisoare pe fiii lui duhovniceşti.

IERARHI LAŞI AI SERBIEI,

BEŢI SÂNGELE FRATELUI VOSTRU!

          Niciodată în istoria Bisericii Ortodoxe nu s-a întâmplat ceea ce a făcut Ierarhia sârbă. În niciun Sfânt Canon şi în nicio Evanghelie nu există astfel de legi. Au pensionat un episcop prin vot, ca să îl scoată din corpul Ierarhiei sârbe!!! Dacă Episcopul Artemie era vinovat de ceva, s-ar fi cuvenit să fie judecat. Fără martori, fără apologie, fără elemente doveditoare, doar ţările din lumea a treia acţionează şi nu Serbia civilizată.

          Biserica nu este un partid politic, ca să hotărască majoritatea Ierarhiei, dacă va fi izgonit un episcop din corpul Ierarhiei sau nu!!! Unde au găsit această lege? Nu este Biserica Ortodoxă proprietatea nimănui. Capul ei este Hristos şi nimeni altul. Pe El se cuvine a-L asculta. Sfânta Lui Evanghelie se cuvine a fi împlinită şi Sfintele Canoane.

          În ce Evanghelie au citit lucrurile astea ierarhii sârbi şi noul lor patriarh filocatolic şi globalist? În ce Sfânt Canon al Bisericii scrie să fie izgonit un episcop fără a se putea apăra?

          În Evanghelia după papa?

          Cu siguranţă. În Evanghelia după papa în care toate sunt permise. Şi apărarea pederaştilor şi pentru el moartea pe rug şi focul curăţitor, de ce nu şi drogurile şi traficul de arme!!!

          Ierarhi ai Serbiei, dacă vă place de papa şi de cultura lui, e vremea potrivită pentru binele vostru. Faceţi-vă cardinali ai papei şi aplicaţi metodele lui; dacă însă vreţi să rămâneţi în Ortodoxie, să fiţi credincioşi şi să nu exploataţi poporul credincios, care n-a reuşit să iasă din regimul comunist şi a căzut într-un regim mai rău de dictatură!!!

          Sângele fratelui vostru Artemie vă va însoţi până la moarte.

(traducere: I.F., http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=12013)