Cuviosul Părintele nostru Gherasim al II – lea (Pallada), Patriarhul Alexandriei

A SFINŢIT CU PAŞII SĂI PĂMÂNTUL ŢĂRII NOASTRE:

Cuviosul Părintele nostru Gherasim al II – lea (Pallada), Patriarhul Alexandriei

(+ 1714)

 - pomenit pe 15 ianuarie -   

          Cuviosul Părintele nostru Gherasim s-a născut în satul Skillos din Pediada Cretei din părinţi evlavioşi şi de viţă nobilă. Tatăl său, părintele Teodor, era preot misionar în satul Skillos. S-a păstrat o predică a sa pe care a rostit-o la pomenirea Sfinţilor 10 Mucenici din Creta în 1633. După ce a  învăţat primele litere de la tatăl său, Sfântul Gherasim a fost trimis să studieze în Kerkira şi la Veneţia. Fiind onest şi înzestrat cu o memorie foarte bună şi iubind învăţătura şi studiul, a întrecut cu ştiinţa pe mulţi din vremea sa. După ce şi-a terminat studiile, neputând să se întoarcă în patria sa, din pricina ocupaţiei Cretei de către turci (1669), vreme de câţiva ani a fost învăţător şi predicator în Peloponez,  Ioannina, Arta,  Paramithia şi Epir. În acel timp fost hirotonit episcop de Kastoria. Nu se cunoaşte data când a fost ales Mitropolit de Kastoria, nici unde a predicat, dând pilde de înţelepciune şi de sfinţenie.  Mai apoi, în mai 1686, a primit răspunderea pastorală asupra Eparhiei de Adrianopol. Kesarie Daponte menţionează că Mavrocordat „pe preaînţeleptul Gherasim din Kastoria l-a mutat la Adrianopol”. După ce a fost ales Patriarh al Alexandriei (pe 25 iulie 1688), s-a dedat cu râvnă predicării cuvântului dumnezeiesc şi apărării credinţei ortodoxe de atacurile romano-catolicilor. Se păstrează multe omilii ale sale în manuscris. Din pricina marilor datorii ale Patriarhiei a fost nevoit să străbată Ţările Române şi Rusia pentru a face colecte. Domnitorii îl primeau cu respect şi îi ofereau daruri bogate, închinând Patriarhiei metoace. A contribuit la rezolvarea problemei sinaite din epocă şi a alcătuit un regulament pentru casa de săraci a Mănăstirii Sfântul Gheorghe din Cairo. A întreţinut o vastă corespondenţă cu Petru cel Mare din Rusia, cu papa Clement al XI – lea din Roma, cu Bisericile Ciprului şi Cretei. A fost un om foarte învăţat şi de o mare moralitate. Stăpânea limbile greacă, latină şi ebraică, iar în afară de scrieri filozofice, teologice şi retorice, a alcătuit multe omilii la diferite sărbători ale anului bisericesc.  

După un patriarhat îndelungat şi mult-roditor vreme de 22 de ani, a demisionat pe 20 ianuarie 1710, din pricina bolii, a bătrâneţii, dar mai ales pentru liniştire, „având în minte  sfârşitul vieţii şi moartea cea de neînlăturat”. Turma duhovnicească a ortodocşilor  păstoriţi de Preafericirea Sa s-a întristat profund şi cu lacrimi fierbinţi şi cu inimă zdrobită l-a rugat să amâne împlinirea acestui gând care ar fi lăsat-o orfană. De asemenea, fiii săi duhovniceşti l-au întrebat dacă nu cumva vrea să se retragă doar pentru că l-a necăjit cineva dintre părinţi sau creştini. Sfântul Gherasim le-a amintit iarăşi că se retrage doar pentru a îmbrăţişa liniştirea „cea plăcută lui Dumnezeu şi aducătoare de mântuire sufletului”. 

           
           Patriarhul Gherasim a rămas în Tamiathio până în mai 1712, după care s-a retras pentru liniştire, studiu şi rugăciune în Sfânta Mănăstire Vatopedi din Muntele Athos, unde a şi adormit ca un cuvios în ianuarie 1714, strămutându-se la cereştile locaşuri. Pe mormântul său  a fost aşezată inscripţia: „A adormit robul lui Dumnezeu şi Preafericitul Patriarh al Alexandriei, Kir Gherasimos, în anul 1714, în luna ianuarie, indictionul 15”. Capul său ce izvorăşte bunămireasmă se păstrează într-o raclă de argint în Sfântul Altar al bisericii mari. 

Toţi cei care au făcut vreo referinţă în scrierile lor la adresa fericitului patriarh Gherasim îl laudă pentru cultura şi sfinţenia sa. Astfel, monahul Chesarie Daponte Xiropotamiteanul scrie: „a fost un bărbat preaînţelept şi preasfânt, teolog, filozof, cercetător fără pereche al adâncului dumnezeieştilor Scripturi, stăpânind foarte bine limbile greacă, ebraică şi latină…”.

Alexandru Mavrocordat îl numeşte printre altele „livadă a virtuţilor şi a harurilor… care a înflorit şi înfrumuseţează şi împodobeşte cu felurite roade şi răspândeşte vouă bună-mireasma nemuririi…”.

Demne de atenţie sunt şi cuvintele lui Gherasimos Mazarakis: „Gherasim ar trebui să fie numărat printre marii Patriarhi ai Răsăritului şi Apărători ai Ortodoxiei, pentru că s-a luptat cu cuvântul, cu scrisul şi cu pilda, şi a combătut cu succes tentativele (de catolicizare) din partea Apusului. Şi să nu creadă cineva că primejdia care ameninţa Răsăritul, era mai mică decât sub Chiril. Biserica (catolică) a Romei, învăţând din experienţă că nu poate să obţină nimic cu forţa, a iniţiat acum o politică împăciuitoare, dar prin misionari, înfiinţarea de şcoli în Răsărit şi prin editarea de cărţi, continuă să urmărească realizarea viselor ei de veacuri. Mare era atunci învrăjbirea între ai noştri, îndeosebi în Palestina şi Siria… Unele ca acestea au fost combătute de Gherasim printr-o scrisoare a sa către cei din Tripole-le Siriei şi prin marele respect de care se bucura din partea celor din Siria şi Palestina”.

          Ca lucrări ale Sfântului Gherasim se păstrează opere teologice, imnografice, filozofice şi filologice. Biograful sfântului este unul dintre succesorii săi cu acelaşi nume, Gherasim al III – lea Ghimaris (1783 - 1788), care pe 20 mai 1785 scrie: „Viaţa celui între sfinţi Părintelui nostru Gherasim, Patriarhul Alexandriei, cel numit Criteanul şi Pallada, fost Mitropolit al Kastoriei”. Printre altele menţionează: „A plecat la corturile cele veşnice şi fericite ale drepţilor, ca să se desfăteze  de dumnezeiasca strălucire, strălucind mai întâi întru acestea de aici, precum a fost învăţat de însuşi Duhul Sfânt, şi precum ne-a învăţat şi pe noi. Dar, o, părinte sfinte şi cinstite, cel ce eşti luminat şi primeşti dumnezeieştile străluciri cu desăvârşire, dă-ne şi nouă tuturor celor ce iubim îndumnezeitele tale virtuţi, ca prin tine fiind călăuziţi, să ne luminăm şi noi ca nu altfel să te privim şi să nu ne abatem la dreapta sau la stânga…”. 

Slujba sa a fost alcătuită de actualul Mitropolit de Rodos, Kirillos Kogherakis. Sfinţenia sa a fost recunoscută de către Patriarhia Alexandriei pe 17 septembrie 2002, când a avut loc şi proslăvirea Sfântului Ioachim Pani [17 septembrie] şi a Sfântului Meletie Pigas [13 octombrie]. Pomenirea Sfântului Gherasim se face pe 15 ianuarie.

MEGALINARII:

(pe glasul al VIII-lea şi al II-lea după podobiile greceşti)

Bucură-te dascăl prealuminat,

Odraslă a Cretei, Gherasime cel înţelept,

Cinste Kastoriei, stâlp în Adrianopol,

Şi al Alexandriei mare Arhipăstor.

Caută din cer ca un bun păstor,

Sfinte Gherasime, spre cei care azi te cinstesc,

Şi îi izbăveşte de patimi şi eresuri,

De boli şi amăgire cu rugăciunea ta.

                                                                                     Monahul Leontie