Epistola Mitropolitului Artemie către Patriarhul Serbiei

Epistola Mitropolitului Artemie

către Patriarhul Serbiei

Artemie,

Mitropolit ortodox

al Bisericii Ortodoxe Sârbe,

Nr. Prot. 06

22.02.2010,

Prizren - Sfânta Mănăstire Graceaniţa

Sanctităţii Sale, Domnului Irineu, 
Patriarhul Serbiei,

 Belgrad

          Sanctitate,

          Am simţit nevoia să Vă scriem chiar cu câteva zile în urmă. Nu am avut însă puterea, fiind epuizaţi de acest linşaj nemaiauzit şi ruşinos pentru istoria Bisericii prin intermediul mass-mediei, care ne-a surprins ca şi cascadele Niagarei. Acest lucru nu este consecinţa vreunui dezastru natural, ci a unei campanii puternice, intenţionate şi orchestrate.

          Mi-amintesc că în cadrul întrunirii Permanenţei Sfântului Sinod care a avut loc pe 13 februarie 2010, printre altele, s-a lansat apelul: „Nu mass-mediei!”. Şi s-a explicat cauza: „Nu este bine să dezlănţuim disensiunile dintre noi prin intermediul mass-mediei”. Am acceptat asta, ca şi celelalte hotărâri ale Sinodului, şi de atunci până acum nu am dat niciun comunicat către niciun mijloc de informare în masă. Sub niciun motiv. Am crezut că această regulă e valabilă pentru ambele părţi şi că toţi vor respecta această lege de aur. Din nefericire, nu s-a întâmplat aşa. Cealaltă parte este prezentă zilnic în mass-media: declaraţii, comunicate, comentarii. Aceasta presupune însă crearea unei imagini doar pentru un punct de vedere unilateral. Poporul însă trebuie să ştie adevărul. Şi ceea ce se emite de către mass-media (ziare) nu este adevărat. Nu este unicul şi desăvârşitul adevăr. Şi în vechea Romă era valabilă regula: „Să fie ascultată şi partea cealaltă”; şi astăzi, în secolul XXI, în Biserica lui Dumnezeu, acest lucru Ne este interzis. Dacă pentru popor este rea, vătămătoare şi scandalizatoare „dezlănţuirea divergenţelor” prin intermediul mass-mediei, atunci tot atât de rea, vătămătoare şi scandalizatoare este continua „dezlănţuire a focului” doar dintr-o parte. Şi acţiunea aceasta cu rafale de împuşcături. Cu toate mijloacele. Noi nu avem posibilitatea să spunem public adevărul nostru, sau cel puţin, părerea noastră asupra problemei. Şi chiar dacă îl spun prin orice modalitate, atunci vin judecăţile despre „lipsa de respect” faţă de autorităţile bisericeşti, şi – mă fac de ruşine. Ca şi cum s-ar vrea „să mă mănânce oculta”, să dispar undeva necunoscut, să dispar muţeşte. Cu un astfel de joc, nu sunt de acord. Din acest motiv Vă scriu.

          În ciuda Comunicatului oficial al Sinodului, care era obligatoriu şi suficient, după părerea noastră, din nefericire, nu s-a oprit aici. De zece zile, toate mijloacele mass-media, tipărite şi electronice, sunt pline de declaraţii, comunicate, interviuri, în care se analizează cu cruzime, se comentează, se suspectează, se denigrează, se condamnă episcopul Artemie şi colaboratorii săi pentru toţi şi pentru toate. Fără control, fără dovezi, fără jenă şi ruşine. Toate sunt „se presupune”, „se zice” şi „se bănuieşte” etc.

          În această campanie murdară participă şi rivalizează Locţiitorul, fostul episcop Atanasie de Herţegovina, şi membrul Sfântului Sinod, actualul episcop de Herţegovina – Grigorie: cine va folosi cele mai grele şi mai dureroase cuvinte, prin care să Ne ofenseze cât mai mult posibil. Oriunde merge, Episcopul Atanasie vorbeşte poporului despre „păcatele celuilalt” (ale mele şi ale colaboratorilor mei), otrăvind sufletele ascultătorilor, pregătindu-i pentru linşajul celor pe care îi atacă. Aceasta o face şi înaintea monahilor mei (în mănăstirea Banişca, 19.02.2010). Oriunde merge, varsă otravă şi seamănă discordia. Nu-i  lasă în pace nici pe ceilalţi episcopi, numindu-i cu diferite nume, poate pentru „instruirea” fraţilor. Distruge (în sens duhovnicesc) toate câte am construit şi făcut aici vreme de 19 ani. A venit, conform hotărârii Permanenţei Sfântului Sinod, „să aranjeze situaţia” în Mitropolia de Raşca-Prizren. Dar această situaţie, care se creează acum, este tragică pentru Mitropolia de Raşka-Prizren şi pentru tot poporul sârb, în special cel din Kosovo şi Metohia. În acest fel, Kosovo nu este apărat şi ocrotit.       

          Ca şi cum n-ar fi fost suficient ca publicul să fie informat prin Comunicatul Sfântului Sinod (cum a şi fost) despre iniţierea procedurii şi numirea Locţiitorului. Şi apoi să se efectueze ancheta cu conştiinciozitate şi în detaliu, şi când se vor încredinţa de date, să iasă în public cu ele. Însă acum cum stau lucrurile? Îşi aminteşte cineva de cuvintele lui Hristos: „Dacă cineva va sminti pe unul din aceşti prea mici”? Şi asta nu este o sminteală pentru întregul nostru popor şi spre râsul altor popoare?

          Şi încă ceva, Sanctitate. Odată ce aceasta este prima acţiune a Dumneavoastră ca Patriarh sârb, ne temem şi suntem întristaţi sincer, că această campanie, după cum o vedem, va aduce mai mult prejudiciu reputaţiei Dumneavoastră. Poporul mai ştie şi alte lucruri decât cele care se vrea acum să fie impuse. Mulţi au urmărit activitatea Noastră în Kosovo şi Metohia în perioada anterioară; lupta noastră pentru păstrarea poporului nostru pe aceste meleaguri, precum şi a Kosovo-ului şi Metohiei în Serbia, în special în ultimii zece ani.

          Nici acest adevăr, creat în pripă şi impus prin campanie, nu va putea să şteargă toate din conştiinţa poporului. Deja se aud multe glasuri care demonstrează cele spuse. Adevărul nu poate să fie ascuns. Acesta, după înţelepciunea populară, „cu cât se îngroapă mai adânc, cu atât mai strălucitor înviază”. Aşa a spus şi Dumnezeu: „Căci nu este nimic tăinuit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască”.

În Hristos frate şi coliturghisitor,

Episcopul Ortodox

+ARTEMIE

(traducere din elină: ML, sursa: http://www.impantokratoros.gr/617C84D2.el.aspx)