Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Orbului

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Orbului

(Ioan 9, 1-38)

CINE ESTE FERICIT?

        Vă voi vorbi simplu, iubiţii mei. Şi vă rog aveţi puţină răbdare şi să ascultaţi cuvintele unui om, care vă vorbeşte din credinţa în Hristos. Dacă n-aş fi crezut, nu v-aş fi vorbit.

       

† Episcopul Augustin

(Mitropolitul de Florina, părintele Augustin Kandiotis, în Sfânta Biserică

a Sfântului Dimitrie Kozanis, 03.06.1962)

       

Îndepărtarea definitivă a Episcopului Artemie de Raşka şi Prizren

Îndepărtarea definitivă a Episcopului Artemie de Raşka şi Prizren

         Conform informaţiilor Romfea.gr, aseară târziu, Sinodul Ierarhiei Bisericii Sârbe a dat publicităţii îndepărtarea definitivă a Episcopului Artemie din Episcopia de Raşka şi Prizren.

         De menţionat că dezbaterea a început în dimineaţa zilei de luni într-o atmosferă destul de tensionată şi care a ajuns la culme în şedinţa de ieri după-amiază, când, conform informaţiilor, tonurile erau destul de ridicate, dar nu au lipsit nici altercaţiile şi disputele.

         La sfârşitul şedinţei, asupra propunerii de caterisire sau de îndepărtare, votanţii au ales îndepărtarea, aşa încât de aseară Episcopul Artemie este îndepărtat şi scos la pensie.

         Conform informaţiilor, Sinodul va cere în acest punct ajutorul statului pentru elucidarea scandalului economic din Episcopia de Raska şi Prizren.

         De asemenea, în urma unei propuneri, Sinodul a decis un control economic al tuturor sfintelor mănăstiri din Biserica Ortodoxă Sârbă.

O parte a ierarhilor au contestat implicarea fostului Episcop de Zahumio şi Herţegovina, Atanasie Jeftici, de vreme ce el este ne-eparhiot.

În sfârşit, lucrările Sinodului Ierarhiei, care au început săptămâna trecută, se aşteaptă să fie încheiate până la sfârşitul acestei săptămâni.

Proteste în afara Patriarhiei

De semnalat şi faptul că în afara Palatului Patriarhal, imediat după comunicarea hotărârii, credincioşii şi monahii Episcopului Artemie au protestat energic împotriva Sinodului Ierarhiei.

În fotografie: Episcopul Artemie intrând în Patriarhie

(traducere: I.F.;

Sursa: http://www.romfea.gr/component/content/article/13/4896-Οριστική-απομάκρυνση-του-Επισκόπου-Ράσκας-και-Πριζρένης-Αρτεμίου)

SERBIA ESTE BOMBARDATĂ PENTRU A DOUA OARĂ!

SERBIA ESTE BOMBARDATĂ PENTRU A DOUA OARĂ!

Majoritatea Ierarhiei sârbeşti calcă în picioare Sfintele Canoane ale Bisericii şi aruncă la coşul de gunoi părerea poporului credincios

         Ticălos şi cu totul ticălos comportamentul ei!!!

         L-a canonizat pe părintele Iustin Popovici, ca să-l ucidă pe unicul episcop adevărat, pe unicul fiu duhovnicesc adevărat al acestuia!!!

         S-a pus bine, după cum se vede, cu papa şi cu ereticii şi nu o interesează părerea credinciosului popor ortodox sârb!

         Nu a primit cele 15.000 de semnături, care au fost strânse în câteva zile! A fost indiferentă la protestele poporului credincios din afara Patriarhiei!!!

         A acceptat unilateral uneltirile şi minciunile împotriva lui Artemie şi a distinşilor lui colaboratori şi a izgonit din trupul Bisericii prin scoatere la pensie pe cel mai sfânt episcop!

         În ce Evanghelia a găsit asta? Care Sfânt Canon al Bisericii l-a aplicat?

         Dacă Artemie a fost vinovat, să scoată datele la lumină. Să-l judece şi să-l condamne. Însă modalitatea aplicată aminteşte de evanghelia după papa şi de globalizare!!!

         Acum, singurul lucru care îi rămâne este să-l aducă pe papa şi să liturghisească împreună cu el, ca să aşeze Biserica Sârbă în afara Ortodoxiei!!!

         Ruşine fricoşilor ierarhi sârbi, care ştiu adevăratele motive, ce pe 13 februarie 2010 au montat ghilotina împotriva Mitropolitului Artemie şi nu l-au apărat! Sângele fratelui lor îi va însoţi toată viaţa.

         Ruşine lui Irineu, dictatorul Bisericii Sârbe, care nu şi-a pus bine piciorul în Patriarhia Serbiei şi a tăiat capul celui mai curat episcop al Bisericii Ortodoxe Sârbe.

         Bătrânul Paisie (Aghioritul) îl considera pe Artemie ca pe cel mai sfânt episcop al Serbiei şi ei îl consideră cel mai nepotrivit şi inoportun şi îl pensionează!!!

         Ruşine celor care Îl trădează pe Hristos şi colaborează cu vrăjmaşii Credinţei Ortodoxe şi bombardează din nou credinciosul popor sârb!!!

         Filocatolicii şi filo-occidentalii să nu se laude pentru biruinţa lor. Va veni dreptatea lui Dumnezeu ca o secure peste trădătorii CREDINŢEI ORTODOXE. Vai de fricoşii ierarhi sârbi care nu au apărat adevărul!

         Credincioşii să nu deznădăjduiască şi să nu părăsească lupta. Dumnezeu pregăteşte cununi martirilor şi pedeapsă veşnică celor vinovaţi. Să rămână alături de Mitropolitul Artemie care păşeşte pe urmele părintelui său duhovnicesc, Iustin Popovici, dacă vor să păstreze ORTODOXIA. Să continue lupta împotriva trădătorilor Credinţei Ortodoxe, dacă vor să pună frână celor care dezrădăcinează inima neamului lor istoric. Inima Serbiei este Ortodoxia.

PE CINE A DERANJAT EPISCOPUL ARTEMIE

DE L-AU IZGONIT DIN MITROPOLIE?

         Pe papa şi pe ecumenişti.

         Pe NATO şi pe toţi care au bombardat poporul sârb. Acum încă un obstacol în faţa independenţei Kosovo a căzut. Drumul pentru primirea papei s-a deschis, de vreme ce ierarhii filocatolici şi filo-occidentali au triumfat, din cauza laşităţii celorlalţi!!!

         Papa nu va aştepta anul 2013 ca să vină în Serbia; invitat de Patriarhul Irineu, va veni mai repede, dacă atât de uşor i s-a deschis drumul!!! În biserica istorică a Sfântului Sava va avea loc liturghisire cu papa din pricina laşităţii, de care a dat dovadă majoritatea episcopilor sârbi vizavi de un frate ortodox sârb al lor.

CE A AŞTEPTAT ORTODOXIA DE LA SINOD?

         În spatele Sinodului se află statul, este ceva ca o dictatură.

         A fost desfiinţată puritatea credinţei!

         A fost desfiinţată esenţa credinţei!

         A fost desfiinţată viaţa duhovnicească a credinţei!

         De aceea, „învinuirile” sunt politice şi idiologice!

         De aceea, „învinuirile” nu sunt    nici religioase, nici duhovniceşti.

         Se ştie că Ortodoxia n-a aşteptat de la Sinod pe Caiafa.

         Ortodoxia nu a aşteptat de la Patriarh…

         Ortodoxia a aşteptat dreptatea pentru robul lui Dumnezeu, Artemie!

         Ortodoxia a aşteptat dreptatea pentru Credinţa Ortodoxă a lui Dumnezeu!...

http://www.novinar.de/2010/05/04/sta-pravoslavlje-ocekuje-od-sabora.html

Marţi, 4 mai 2010

EPISCOPUL ARTEMIE LA PENSIE

         În timpul Sinodului episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe, s-a aprobat cu hotărârea majorităţii pensionarea Episcopului Artemie de Raşka şi Prizren. Aceasta o relatează canalul Radioteleviziunii din Serbia RTS.

___

         Episcopul Artemie (Radosavljevic) s-a născut pe 15 ianuarie 1935 la Lelic, un sat din Valievo. A devenit monah în 1960. După terminarea Facultăţii de Teologie şi-a făcut studiile postuniversitare la Atena, unde a susţinut cu succes teza sa de doctorat cu tema: „Mistica Sfântului Maxim Mărturisitorul”. În continuare s-a retras la o mănăstire pe unde trece Râul Negru.

http://www.rts.rs/

___

ACOLO SUS ÎN ÎNDURERATA SERBIE

CONSPIRAŢIE CRIMINALĂ A UNOR ARHIEREI NELEGIUIŢI

DE TIPUL ANA ŞI KAIAFA

Oameni de doi bani,

fără dreptate, fără proces, fără martori, fără apărare,

L-AU EXTERMINAT SĂLBATIC PE OMUL LUI DUMNEZEU

PE EPISCOPUL ARTEMIE DE KOSOVO

         Netemându-se nici de Dumnezeu şi nerespectând nici cele cuvioase şi sfinte, dispreţuind Sfintele Canoane şi pe Sfinţii Părinţi şi neruşinându-se de oameni.

         Se impune Sfântul Canon al 87 – lea de la Sinodul din Cartagina „Orice episcop ar fi sub vreo acuzaţie sau afurisire nu se scoate din Episcopia sa, nici nu se cateriseşte până nu se va încheia procesul său”.

apotixisi.blogspot.com

(traducere I.F., http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=12045)

PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFINTEI MARII MUCENIŢE IRINA

PREDICĂ A MITROPOLITULUI 
AUGUSTIN DE FLORINA

LA POMENIREA SFINTEI MARII 
MUCENIŢE IRINA

- 5 mai -

O VEDENIE

        Iubiţii mei, în Sfânta Scriptură Îl auzim pe Domnul că îi fericeşte pe cei care, deşi nu L-au văzut, au crezut în El: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”.

LUMÂNĂRILE POT DISPĂREA CU TOTUL DEVENIND VIRTUALE

DUPĂ CE AU FOST SCOASE DIN BISERICI, LUMÂNĂRILE POT DISPĂREA CU TOTUL DEVENIND VIRTUALE
03.05.2010 14:39 - eph.md

---

În Catedrala romano-catolică din oraşul Santiago de Compostela (Nord-Vestul Spaniei) împreună cu lumânările tradiţionale au apărut şi cele virtuale.

Pentru a aprinde o astfel de lumânare pe un panou electronic special amenajat este nevoie doar un mesaj sms sau prin internet, plătind acest serviciu prin carte de credit. Lumânarea virtuală se aprinde de îndată ce plata este efectuată.

Toţi care se înregistrează pe site-ul „Lumânarea mea”, primesc drept cadou o lumânare virtuală. Costul unui mesaj sms şi a unui apel telefonic este de 1,39 euro.

După cum spune decanul catedralei Jose Maria Diaz, un astfel de serviciu îi va ajuta pe oamenii care se află la sute sau poate mii de kilometri de biserică să aprindă în aceasta o lumânare şi să se roage, fără să mai intre în Locaşul Domnului. El, de asemenea, a mai spus că acest sistem exclude posibilitatea apariţiei incendiilor, apără decoraţiile din interior de produsele toxice ale arderii parafinei şi, bineînţeles, este încă o sursă de venit pentru biserică.

Astfel de altare virtuale vor mai apărea şi în bisericile din Andaluzia (Sudul Spaniei) şi tot ce-i posibil moda aceasta se va răspândi şi în altă parte.

*   *   *

Ce semnificaţie are însă lumânarea pentru un creştin ortodox?

Lumânarea este un simbol. Ea simbolizează lumina adevărului şi sfinţeniei, care este Iisus Hristos Dumnezeul nostru, şi asemenea Lui trebuie să fie şi viaţa creştină. Lumânarea este simbolul vieţii veşnice pe care ne-o dorim după moarte în lumina dumnezeiască, sau altfel spus este icoana luminii Domnului nostru Iisus Hristos.

Lumânarea este o jertfa adusă lui Dumnezeu şi de aceea ea trebuie să fie din ceară curată. Lumânarea de ceară curată este mai luminoasă şi mai igienică întrucât nu produce fum. După împrejurările în care este folosită în cult, lumânarea are diferite semnificaţii. Lumânarea care se aprinde la citirea Evangheliei înseamnă lumina adevărului evanghelic care a străbătut întunericul necredinţei în care trăiau popoarele dinainte de venirea lui Hristos.

Lumânările sunt nelipsite de la marile slujbe-evenimente din viaţa omului: botez, cununie, moarte.

La botez, lumânările se aprind pentru luminarea sufletului celui botezat care vine de la întuneric la lumină şi prin botez se face fiu al luminii lui Hristos.

La cununie, preotul aprinde cele două lumânări mari pe care le ţin naşii în spatele mirilor ce se logodesc şi se cunună, ca ele să lumineze calea vieţii şi ca încredinţare că îşi vor ţine legământul de a fi uniţi toată viaţa.

La moarte, lumânarea este lumina care se pune în mâna mortului, când acesta îşi dă duhul, spre a-i fi călăuză pe drumul de veci. Lumânările se aprind şi atunci când credinciosul se împărtăşeşte la Altar; el ţine o lumânare în mână şi după ce a primit Sfânta împărtăşanie, o pune în sfeşnic. Prin aceasta credinciosul mărturiseşte că este fiu al luminii lui Hristos.

De ce mergem cu lumânarea aprinsă când ne împărtăşim?

„Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea..." (Psalmul 26).

Lumânarea aprinsa exprimă credinţa neabătută în Hristos a creştinului care se împărtăşeşte. Cât este de adevărată flacăra care arde real! înainte era rece acum arde, este ceva ce nu exista înainte şi acum s-a înfiinţat. Flacăra lumânării reprezintă chipul inimii noastre care se aprinde, iarăşi şi iarăşi, prin Sfânta împărtăşanie.

Trebuie să înţelegem că este nevoie să ţinem lumânarea, vie, ca jertfă a unui angajament, acela că îl vom urma pe Hristos, întocmai cum L-a urmat El pe Tatăl. Când aprindem lumânarea exprimăm faptul că ne ducem să ne întâlnim cu ceva real, ceva ce n-a mai fost până în clipa de faţă şi acum vrem să fie. Vrem ca inima noastră să fie o ardere luminoasă.

Dacă ne împărtăşim mergem cu lumânarea aprinsă, pentru a arăta că inimile noastre trebuie să fie ca focul. Când punem mâna pe lumânarea aprinsă ne arde. Aşa se întâmplă şi cu inima noastră: în ea lucrează tainic Hristos cu duhul dragostei lui.

Rostul lumânării este să ardă... rostul omului este să se roage...

Toată lumea ştie cum arată o lumânare. E subţire, firavă, înăltuţă cu trupul de ceară. Rostul lumânării este să ardă şi să lumineze. De aceea cel mai important lucru pentru o lumânare este ca ea să fie aprinsă. Sufletul omului este asemănător unei lumânări. Lumina lui este rugăciunea. Sufletul care se roagă este ea o lumânare aprinsă.

O lumânare stinsă este o lumânare moartă. Ea nu arde pentru că trebuie să ardă, nu arde din obligaţie, ci pentru că altfel nu are viaţă. Un suflet care nu se roagă este ca o lumânare stinsă (foto stânga). Este un suflet fără viaţă. Ca să trăiască trebuie să ardă, precum lumânarea. Sufletul nu poate să fie viu decât rugându-se. La acest lucru se referă versetul biblic: „Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort" (Apocalipsa 3:1). El nu se roagă pentru că aşa trebuie, nu socoteşte rugăciunea ca pe o corvoadă, ca pe o datorie apăsătoare. El se roagă pentru că altfel mi poate trăi.

Lumânarea luminează în tăcere, fără să facă zgomot, fără să atragă atenţia. Cu cât luminează mai mult, cu atât se micşorează mai mult pe sine. Nu se înalţă ci se face tot mai mică. La fel, cel care se roagă o face în taină şi în smerenie. Cu cât faptele lui sunt mai de cinste cu atât se smereşte mai mult. Cu cât se apropie de Dumnezeu prin rugăciune, cu atât se vede pe sine tot mai mic şi mai neînsemnat.

O lumânare aprinsă răspândeşte căldură şi lumină în jurul ei. Ea nu arde pentru sine, ci întotdeauna şi pentru ceilalţi. Din flacăra ei se pot aprinde şi alte lumânări, fără ca lumina ei să se împuţineze. Ba chiar în acel loc se face mai multă lumină. La fel se întâmplă şi cu cel care se roagă, şi care se roagă şi pentru cei apropiaţi, nu doar pentru sine.

Sfinţii Părinţi se rugau pentru toţi oamenii, pentru mântuirea întregii lumi. Lumina sufletului celui care se roagă îndeamnă tainic şi alte suflete la rugăciune. Când mai multe suflete se aprind laolaltă, în acel loc lumina nu se risipeşte, ci se înmulţeşte. întotdeauna o lumânare moare arzând după ce şi-a topit tot trupul şi şi-a înălţat flacăra la cer. Asemenea şi pe oameni, sfârşitul vieţii ar trebui să-i găsească în rugăciune.

Cea mai frumoasa moarte este moartea unei lumânări. Ea moare după ce a topit In sine tot ee a fost pământesc şi a devenit in Întregime lumină. Ce minunat ar fi să Învăţăm să murim ca o lumânare!

Lumânarea ne însoţeşte pretutindeni, fiind aproape de noi în cele mai importante clipe din viaţă: la Botez, de ziua noastră, când ne împărtăşim, la Sfintele Paşti, la nuntă, la înmormântare, lumânarea este nelipsită. Parcă ar vrea să ne spună: „Nu uitaţi de rugăciune!"

Candela

Numele de candelă vine din limba greacă - Kandila sau din slavonă - Kadilo, care înseamnă lampă veghetoare. În afară de lumânări, în Sfintele Biserici ard şi luminile discrete ale candelelor, în care se pune untdelemn. Candela are aceeaşi însemnătate ca şi lumânările. Candelele sunt aprinse în altar şi în interiorul Bisericii.

Deasupra Sfântului Chivot de pe Sfânta Masă în care se păstrează Sfânta împărtăşanie pentru cei bolnavi, arde necontenit, în cinstea ei, o lumină din candela ce este suspendată, de obicei de Crucea ce străjuieşte în spatele dinspre răsărit al Sfintei Mese. Candele mari, suspendate, ard deasupra uşilor împărăteşti ale altarului, precum şi la icoanele împărăteşti de pe catapeteasmă.

Candela este un obiect de cult folosit în Sfânta Biserică pentru a lumina în faţa unei icoane. Ea este suspendată sau aşezată pe un suport fixat pe rama icoanei. Suportul în care se pune un pahar de sticlă care conţine untdelemn, poate fi făcut din metal, marmură sau ceramică, uneori cu incrustaţii.

La suprafaţa untdelemnului se pune o feştilă care se aprinde şi care arde până se consumă tot uleiul din pahar. Lumina candelei este un omagiu, un semn de cinstire al sfântului zugrăvit în icoană, este şi o jertfă adusă lui Dumnezeu prin arderea untdelemnului. Candelele se aprind atât în Biserică cât şi la icoanele din casele credincioşilor, precum şi în cimitire, la căpătâiul morţilor.


Iubiţi credincioşi,

Acum ştim ce este lumânarea şi ce este candela: sunt un simbol şi o jertfă. Simbol pentru că simbolizează lumina pe o pe care o dorim atât în viaţă cât şi după moarte şi jertfă pentru că dăm bani pe ele. Atunci când aprindem lumânarea sau candela pentru a ne ruga în zilele obişnuite sau în sărbătorile religioase, sufletul nostru se umple de lumină, bucurie şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Copil fiind, bunicuţa mea mă îndemna mereu să ţin candela aprinsă cât mai mult posibil pentru că oamenii şi casa în care arde o candelă sunt păziţi de un înger al lui Dumnezeu.

Însă, din lipsă de cunoştinţe religioase unii oameni exagerează în ceea ce priveşte importanţa lumânării sau a candelei. La un cabinet medical s-a prezentat o pacientă care s-a îmbolnăvit de inimă (hipertensiune, adică i-a crescut tensiunea foarte mult) numai de frică să nu moară cumva fără lumânare. Grija dumneaei nu era să nu moară nespovedită şi neîmpărtăşită ci ca nu cumva să moară fără lumânare aprinsă.

În unele zone ale ţării noastre, mulţi cred în mod greşit că un om care nu s-a rugat, n-a postit, n-a mers Duminica la Biserică, nu s-a spovedit şi nu s-a împărtăşit niciodată în viaţă, va fi mântuit dacă va muri cu lumânarea aprinsă.

Lumânarea nu mântuieşte pe nimeni! Mântuitorul lumii este Iisus Hristos. Prin urmare, când cineva este pe moarte trebuie să alergăm pentru a aduce mai întâi preotul şi apoi să aprindem lumânarea.

Sfinţii mucenici, Sfinţii martiri când au pătimit murind pentru credinţa în Hristos nu aveau lumânare aprinsă şi s-au mântuit. De aceea, ori de câte ori ne rugăm, să aprindem o lumânare sau o candelă şi să zicem pe lângă celelalte rugăciuni şi pe aceasta:

Sfinţilor, rugaţi-vă lui Dumnezeu şi pentru noi, păcătoşii, acum, în ceasul morţii şi în ceasul judecăţii noastre. AMIN!

Articolul este preluat de pe site-ul: http://www.eph.md/news/Zorile_Apocalipsei/3528.html

POPOR CREDINCIOS, LUPTĂ-TE PENTRU CREDINŢA TA!

POPOR CREDINCIOS, LUPTĂ-TE PENTRU CREDINŢA TA!

POPORUL CREDINCIOS ESTE DISPREŢUIT

Cincisprezece mii de semnături, adunate doar în câteva zile, sunt dispreţuite de către patriarhul sârb Irineu! Nu acceptă nici el, nici vreun alt ierarh din Sinod să le preia. Sunt foc şi se teme să nu-l ardă!!!  Banii poporului credincios îi doreşte, însă părerea şi semnătura lui nu le vrea.

Un vizitator de pe site sârbesc, vrând să determine mai mult poporul la protest, scrie: „Taci, poporule, taci. Tăceţi, credincioşilor, tăceţi… Tăcerea este un păcat, pentru că, atunci când vă veţi hotărî să vorbiţi, va fi deja prea târziu pentru Biserica Serbiei”.

Patriarhul Irineu şi episcopul Artemie au schimbat câteva expresii acide în Sinod (al Bisericii Ortodoxe Sârbe), în a patra zi a Sinodului.

CA SĂ NU PLANEZE

 FALSELE ACUZAŢII DE ABUZ

 ÎN MITROPOLIA RAŞCA ŞI PRISREN DIN KOSOVO

EPISCOPUL ARTEMIE PRETINDE:

          Să aibă loc o dezbatere imediată despre problemele economice din mitropolia Sa şi acolo unde sunt responsabilităţi, să fie cercetate, chiar şi pentru vreo eventuală răspundere a sa, însă  patriarhul a refuzat. Acestea le scrie presa: http://www.pressonline.rs/sr/vesti/vesti_dana/story/115096/Sva%C4%91a+Artemija+sa+patrijarhom.html.

          Mitropolitul Artemie, în a patra zi a sinodului, a cerut de la Patriarhul Irineu să expună direct în Sinodul Ierarhiei cazul său, şi să nu aştepte la rând examinarea altor probleme economice din alte Mitropolii.

          Patriarhul a spus că aşa ceva nu se poate şi că trebuie să îşi aştepte rândul.

Pe fotografie scrie: „Episcopul Artemie intră în Patriarhie”

BISERICA NU ESTE VĂTĂMATĂ DE POPORUL CREDINCIOS

          Patriarhul Irineu a cerut Mitropolitului să iasă afară din Palatul Patriarhal şi să spună monahilor şi poporului, care se aflau în afara Patriarhiei - protestând paşnic, prin rugăciune şi psalmodii, din prima zi în care şi-a început lucrările Sinodul Ierarhiei - ca să se îndepărteze. „Protestele - a spus - distrug reputaţia Bisericii”!!!

          Biserica nu este vătămată, domnule patriarh, de poporul credincios, care îşi lasă lucrurile sale pentru a fi alături de un mitropolit curat, care este junghiat pe nedrept.

          Poporul credincios este paznicul Ortodoxiei şi al patriei şi îşi face datoria. Îşi apără comoara. Biserica este vătămată de voi, ecumeniştii, care, precum se vede, nu credeţi în Hristos şi aruncaţi MĂRGĂRITARELE CREDINŢEI ORTODOXE „înaintea porcilor”, ereticilor şi celor de alte religii, ca să creaţi o o guvernare mondială, să pregătiţi venirea lui Antihrist. Schimbaţi comorile Credinţei Ortodoxe cu inelele papei!!!

          Aţi călcat în picioare Sfintele Canoane ale Bisericii. Aţi izgonit în chip nelegiuit pe Mitropolitul Artemie. Aţi scos ordine de arestare prin Interpol!!! Pentru clerici nevinovaţi! Şi de ce să nu o faceţi de vreme ce aveţi puterea de partea voastră, şi sunteţi prieteni cu papa!!! Şi apoi sunteţi deranjaţi pentru că poporul bine credincios protestează!

          Trecerea în rândul sfinţilor  a Sfântului Iustin Popovici nu vă foloseşte la nimic, de vreme ce traversaţi un alt drum, neortodox.

          Pe sfinţii în viaţă îi prigoniţi şi-i izgoniţi, pentru că vă deranjează. Astfel de dispoziţii primiţi de la marii voştri şefi. Pe cei adormiţi îi cinstiţi, ca să aruncaţi cenuşă în ochii lumii; tocmai de aceea poporul credincios nu vă crede şi protestează creştineşte.

În poză monahul Antonie, primul în luptă.

          Protestul lor paşnic îl numiţi „denigrare a Bisericii”! Nu pervertiţi cuvintele şi sensurile.

Voi denigraţi şi faptele voastre, iar nu acţiunile paşnice ale poporului credincios.

Vreţi să treieraţi în Biserică şi poporul să nu fie părtaş!!!

Mitropolitul Artemie nu a dat curs cererii Patriarhului de a-i îndepărta pe monahi şi pe poporul credincios, zicând că nu are o atât de mare influenţă asupra monahilor.

Patriarhul Irineu însă nu l-a crezut, deoarece era sigur că dacă vroia, mitropolitul Artemie putea să îi îndepărteze. „Toate s-au terminat cu o tăcere foarte neplăcută” - adaugă sursa noastră din SPC-SOE.

DE PARTEA EPISCOPULUI ARTEMIE

SUNT PUŢINI EPISCOPI, DAR CURAJOŞI

Un mic număr de episcopi îl apără deschis pe episcopul Artemie.

-         Unii susţin: Conspiraţia împotriva lui Artemie a fost plănuită de Vatican.

-         Episcopii care îl apără pe Mitropolitul Artemie sunt: Episcopul Gheorghe din Canada şi Nicanor de Banat. Ci toate acestea, cel mai dinamic este Episcopul Vasilis Kaciavenda de Svornik şi Tuzla. Strigă, ameninţă, şi chiar condamnă anumiţi episcopi care îl prigonesc pe Mitropolitul Artemie. Este interesant că episcopul Filaret de Mileşeva, cel care îl susţine pe Mitropolitul Artemie, pe toată durata zilei a patra a tăcut.

În poză: Nu vor lipsi din Biserica Ortodoxă soldaţii!

CANONIZAREA CELUI MAI MARE TEOLOG ORTODOX SÂRB

Sinodul Bisericii a hotărât într-un singur glas, ieri, proclamarea ca sfinţi a Arhimadritului Iustin (Popovici) şi a egumenului Simeon Popovici din Mănăstirea Dajbabe -  a declarat serviciul de informaţii al Bisericii Orotdoxe Sârbe. Proclamarea oficială a Părintelui Iustin Popovici va avea loc duminică, 2 mai, în Biserica Sfântului Sava-Vracar.

Arhimadritul Iustin (1894-1979) este considerat unul dintre cei mai mari teologi ortodocşi din veacul XX.

Patru Episcopi ai Bisericii Ortodoxe Sârbe sunt fii duhovniceşti ai lui Iustin Popovici: Episcopul Artemie, fostul Episcop de Zahumie şi  Herţegovina, Atanasie, Irineu de Bacica şi Mitropolitul Amfilohie al Muntenegrului si Litoralului.

Ultimii trei l-au trădat, pentru că s-au dat cu ecumenismul, pe care Părintele Iustin Popovici îl numeşte panerezie şi au simpatii  cu antihristul papă. Singurul care rămâne fidel învăţăturii lui Hristos şi liniei ortodoxe a părintelui său duhovnicesc este episcopul Artemie şi de aceea este prigonit de cei trei foşti fraţi ai săi!

Notă: Caricatura este din arhiva Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, iar fotografiile de pe site-urile sârbeşti:

http://www.politika.rs/rubrike/Kultura/Srpska-drama-u-Prizrenu.sr.html

http://borbazaveru.info

http://www.ihtus.us/ihtus/.

(traducere I.F., http://www.augoustinos-kantiotis.gr/)

Cel care a făcut păcatul ierosiliei

 l-a văzut pe Cuviosul Nicodim

 şi a întors mănăstirii sfintele moaşte

 

          Într-o atmosferă de umilinţă şi de emoţie, ieri, joi,15 aprilie 2010, părinţii Sfintei Chinovii a Cuviosului Nicodim au primit sfintele moaşte ce fuseseră furate pe 15 martie 2010.

          Omul care a furat sfintele moaşte l-a văzut viu pe Sfântul Nicodim de patru ori, iar sfântul îi spunea: „Copilul meu, du-mă acasă de unde m-ai luat, destul m-ai necăjit”. Zguduit, a alergat imediat şi a găsit un preot din mitropolia vecină, căruia i s-a mărturisit cu suspine şi lacrimi, spunând: „Am păcătuit, părinte, făcând ierosilie” şi i-a încredinţat sfintele moaşte.

          Preotul respectiv a preluat sfintele moaşte ale sfântului şi mişcat le-a dus imediat în Sfânta Mănăstire a Cuviosului Nicodim.

          Demn de semnalat este că toate cele menţionate mai sus se cuprind în declaraţia pe care a dat-o preotul în faţa poliţiei.

          De asemenea, de menţionat că autorul a spus că în curând îl va vizita pe egumenul mănăstirii pentru a-şi cere iertare.

          Aşadar, astăzi, 17 aprilie, la orele 6 după amiază, se va săvârşi primirea oficială a sfintelor moaşte şi vecernie panegirică (praznicală). Sfintele moaşte vor fi expuse spre închinarea credincioşilor. 

(trad. monahul Leontie; sursa: http://impantokratoros.gr/295A54E3.el.aspx)